Consider ca una dintre cele mai interesante metode de a te dezvolta pe plan personal sunt calatoriile. Cred ca nu gresesc cand afirm acest lucru, deoarece poti afla foarte multe lucruri atat despre tine insuti cat si despre ceilalalti atunci cand esti departe de zona in care te simti cel mai in siguranta, adica acasa.
Atunci cand esti intr-un mediu cunoscut e mai usor sa te descurci cu situatiile “imprevizibile” pentru ca e mediul tau, ai oamenii dragi alaturi si cam stii la ce te poti astepta de la societatea in care traiesti si de la oamenii care fac parte din ea.
Cand calatoresti insa, ajungi sa te afli in medii diferite, descoperi locuri si oameni noi, culturi noi, asadar noi provocari. Pentru unii oameni calatoriile devin o pasiune, avand in sange dorinta de a descoperi in permanenta noul.
Exista mai multe motive pentru care te poate atrage gandul de a calatori. In randurile ce urmeaza voi prezenta cateva dintre ele, asa cum le-am simtit eu.
Robert Louis Stevenson spunea: „Nu calatoresc pentru a ajunge undeva, si pentru a pleca. Calatoresc de dragul de a calatori. Marea aventura este sa te pui in miscare.” Eu, cel putin, ma regasesc mult in acest citat. Cred ca rutina zilnica devine de nesuportat la un moment dat daca nu schimbi din cand in cand “peisajul”. De aceea, mie nu-mi place sa stau prea mult in acelasi loc. Unii ar putea crede ca dorinta de a calatori, de a pleca in lume, inseamna ca poate nu esti suficient de multumit de tine, ca vrei cumva sa te regasesti. Adevarat si asta, dar “nu toti cei care ratacesc sunt pierduti.” (J.R.R. Tolkien).
In consecinta poti fi un ratacitor, un calator, fara a cauta ceva anume. Poti sa iubesti pur si simplu lumea, sa iubesti sa te creezi in alte medii, sa aduni experiente, sa asculti povesti pe care acasa nu le-ai fi auzit vreodata.
COSMINA VEREŞ
COSMINA VEREŞ
LOGO paper 