Astăzi, 21 ianuarie, în școala noastră a avut loc o activitate de prevenire împotriva drogurilor din partea Fundației Încrederea, pentru elevii din clasele a IX-a și a X-a, urmând să se desfășoare și în data de 22 ianuarie pentru cei din clasele a XI-a și a XII-a.
Această fundație are două programe principale: programul de educație în școli și programul de consiliere prin care tratează diferite persoane de diferite dependențe.
Mihai are 33 de ani, este din București,dar de patru ani locuiește în Oradea și este un fost consumator de heroină. Mihai a spus că lui i-ar fii plăcut ca atunci când era de vârsta noastră să meargă cineva să-i spună să nu se drogheze că nu e bine. Era un copil cu pretenții care învața bine și s-a apucat de fotbal. Unii prietenii i-au spus: „Hai să vedem cum e să te droghezi!”, dar el nu a vrut din cauza fotbalului. A avut un accident și trebuia să se opereze la genunchi, iar la următoarea ofertă în care a fost invitat să vadă cum e, nu mai avea pentru ce să facă sacrificii, așa că a acceptat când avea 17 ani.
El a spus că a început să fure din casă, iar părinții săi au aflat după trei ani de zile că se droghează, atunci când a dispărut televizorul, apoi a început să fure mașini, să spargă case, să jefuiască lumea pe stradă, după care s-a apucat de trafic de droguri. A stat în închisoare un an și când a ieșit s-a apucat de etnobotanice. „Când m-am apucat de droguri prima dată am fost treizeci de inși în aceeași zi, iar acum doisprezece sunt morți datorită drogurilor. ”
Părinții lui i-au zis că, dacă nici închisoarea nu l-a salvat, nici toate clinicile de dezintoxicare pe care le-a încercat, să își facă bagajul și să meargă pe străzi. Mama lui îl mai lua din când în când să facă baie și să mănânce, iar când nu a fost atentă, i-a furat din geantă niște bani, s-a dus la un magazin și și-a luat etnobotanice. „M-am dus într-un loc în care se drogau prietenii mei, dar nu era nimeni acolo. Am găsit o seringă pe jos, am spălat-o cu apă din baltă și m-am injectat.
Când eram pe străzi, psihic nu mai puteam, iar într-o seara m-am ascuns sub o mașină și am zis: «Dumnezeule, dacă exiști, eu nu mai pot așa! Ori mă omori aici sub mașină, ori faci ceva cu viața mea!»” În acea rugăciune și-a pus tot sufletul și toată disperarea. Atunci s-a dus acasă și a zis că-și dedică toată viața lui Dumnezeu și a devenit creștin, iar asta-i dă putere. Relația pe care o are cu Dumnezeu este singurul lucru care-i înlocuiește acel gol din suflet.
Tot ce a încercat până atunci ca să scape, nu a funcționat. „De când am devenit creștin, viața mea s-a schimbat complet. Lipsa comunicării, anturajul, curiozitatea și problemele te duc la asta. Nu merită să riști!”
EMANUELA BOGDAN, FLAVIA BOGDAN
LOGO paper 