De câtiva ani majoritatea şcolilor au început să introducă uniformele şcolare, acestea însemnând pentru cadrele didactice o decenţă anume. Însă elevii nu sunt de aceeaşi părere. Ei cred că prin vestimentaţie se auto-caracterizează, aceasta dându-le un plus la prima impresie, deoarece in zilele noastre omul se caracterizează după următorul proverb: „Haina îl face pe om”.
Uniformele sunt de obicei formate din una sau două cămaşi, tricou si sacou. Din punct de vedere al elevilor, aceste uniforme sunt o pierdere de bani deoarece pentru iarnă sunt prea subţiri si trebuie luate si alte haine peste uniformă. Însă aceste uniforme au si o parte bună, aceea de nu a evidenţia clasele sociale.
Aceste uniforme dau elevilor impresia de comunism, un lucru ce le displace total, făcându-i să nu o poarte cu mândrie, lucru ce ar trebui sa-l facă. Iar obligatia de a o purta zilnic il face pe elev să îi devina incomodă si totodată are niste culori reci care emană tristeţe, depresie si scade nivelul energetic. Devenind incomodă, aceştia nu vor mai putea veni cu drag la şcoală şi nici nu vor mai putea fi atenţi la orele de curs.
Dacă aceste modele de uniforme ar fi alese de către elevi, acestea ar avea o mai mare căutare si in rândul elevilor, care nu s-ar mai simţi obligaţi să poarte ce le impun cadrele didactice .
Un alt motiv contra uniformei este acela că şcoala impune doar unor anumite clase (de obicei claselor mai mici) să poarte uniformă, in speranţa că cei mari se vor adapta si ei. Iar aceşti elevi se simt ofensaţi gândindu-se ca doar ei va trebui să poarte uniforme, iar ceilalti vor râde de ei. Însă dacă această hotarâre ar fi pentru intreaga şcoală, elevii, nemaiavând ce face , s-ar conforma.
GEORGIANA PUŞCAŞ











