Jerome David „J.D.” Salinger a fost un scriitor american cunoscut mai ales pentru romanul său „De veghe în lanul de secară”. A început să scrie proză scurtă în timpul liceului, reușind să publice câteva scrieri la începutul anilor 1940, înainte de a fi recrutat în al Doilea Război Mondial. A întrerupt scrisul câţiva ani pe durata celui de al Doilea Război Mondial, unde a fost martorul unor acţiuni din cele mai feroce lupte Acestea l-au marcat emoţional profund. Succesul lui „De veghe în lanul de secară” l-a adus pe Salinger în atenţia publicului; din acest motiv, scriitorul s-a izolat și a ales să publice noi scrieri într-un ritm mai rar. Salinger a ieşit de pe scena vieţii la 27 ianuarie 2010.
CARMEN IUHAS
La început scriitorul nu prezintă multe date despre el pe motiv că “nu are chef să le înşire pe toate “ şi dacă ne-ar spune cu ce se ocupă părinţii lui “ar face două hemoragii fiecare”. Părerea mea este că romanul De veghe în lanul de secară este un roman cu un stil aparte care te face să traieşti fiecare cuvânt şi să intri în pielea personajului, tocmai datorită faptului că Salinger este un scriitor desăvârşit. Este vorba despre un adolescent, pe nume Holden Caulfield ce provine dintr-o familie bogată , implicată în high life-ul newzorkez cu doi fraţi şi o soră : unul mai mare pe nume DB, şi unul mai mic, Allie, care a murit de leucemie cu câtva timp în urmă şi o soră în clasa a 4-a pe nume Phoebe. Acesta povesteşte de ultimele lui zile petrecute la şcoala Pencey deoarece era corigent la trei obiecte din patru şi acum înainte de vacanţa de Crăciun urma să fie exmatriculat, nefiind pentru prima oară deoarece el a mai fost exmatriculat de la Whooton si ElktonHills.
Am inceput sa citesc cartea cu un oarecare scepticism, dar de la prima pagină mi-am schimbat cu totul părerea, m-a captivat si prins în vraja ei, încât nu am mai lăsat-o din mână până la ultima pagină. Pot să spun că Salinger a reuşit să facă din problemele adoleşcenţilor o adevărată capodoperăSunt tratate problemele cu care se confruntă uneori adolescenţii, dar felul cum le prezintă Salinger, cu ironiile si cinismul care-l defineşte, te face să simţi emoţiile care-l încearcă pe Holden, personajul principal. Personajul lui are un caracter diferit de ceilalţi, remarcându-se prin ironia şi nemulţumirea permanentă pentru oamenii din jur care fac orice pentru bani. Pentru oamenii lipsiţi de scrupule şi la care ipocrizia şi falsitatea este la ea acasă. Lucrul care m-a impresionat cel mai mult a fost felul cum a prezentat relaţia dintre el şi sora lui mai mică, pe care o iubeşte foarte mult şi care îi seamănă.
Într-un final personajul îşi dă seama că are o problemăvăzând că nu are prieteni şi izolându-se de toţi. Acest lucru duce la “trezirea” lui şi încearcă să-şi rezolve problema.
În copilaria sa mai existaseră lucruri pe care nu le întelesese, dar le întelegea acum. Pe neaşteptate, viaţa îi apăru ca luminată de culori înflăcărate şi avea impresia că păşise printre vâlvătăi de foc.
Salinger este un om care îşi trăieşte viaţa adânc şi din plin prin personajele sale, e în stare să dea formă fiecărui simtământ, expresie fiecărei cugetări, conţinut real fiecărui vis.
„În orice caz, în mintea mea am văzut o mulţime de copii mititei, jucând un joc în lanul întins de secară. Mii de copii şi nimeni în jur, adică nici un om mare, în afară de mine. Şi eu stau la marginea unei prăpastii ameţitoare. Şi ştii ce fac? Prind copiii să nu cadă în prăpastie. Vreau să spun, când aleargă şi nu se uită unde merg, trebuie să le ies în cale şi să-i prind. Asta aş face toată ziua Aş sta de veghe în lanul de secară. Ştiu că-i o nebunie. Dar e singurul lucru care m-ar tenta. Ştiu că-i o nebunie”.
CARMEN IUHAS
LOGO paper 