Amprentă

Dacă privim în trecut, fotograful era individul care se ascundea sub o peliculă de pânză neagră pentru a putea imobiliza o secvență dintr-o perioadă a anului, a unui anotimp sau a unei zile, asupra unui grup de oameni, a unui obiect de patrimoniu sau pur si simplu asupra NATURII. Odată cu tehnologia, acest anonimat se sfârșește și ia naștere un curent denumit „selfie”. Se creează prima legătură vizibilă, tangibilă și măsurabilă între fotograf și cadru. Este vizibilă pentru că fotograful se prezintă (dorința fiecăruia de a supraviețui, de a deveni nepieritor într-o comunitate) ca o autobiografie (a unui ciclu văzut pe mai multe secvențe: zi, noapte, anotimp, curent sau modă. Nietzsche spunea că pentru a înțelege scrierile și modul de gândire a unui filosof, trebuie să îi studiezi autobiografia. Acum în selfie totul este la pachet. 2 în 1). Este tangibilă pentru că formează o primă limită cu poza și reverberează cu cadrul (comunică).  Este măsurabilă pentru că poate fi analizată după gest, mimica facială (limbaj / expresie), compoziție, culoare, lumină sau umbră. Este o amprentă.

GRETA ZSAK

– to be continued –

„Backfie”

Concursul „Oradea in my selfie” se bucură şi de sprijinul unui nucleu de tineri arhitecţi de la Facultatea de Construcţii şi Arhitectură din Oradea. GRETA ZSAK, studentă a acestei instituţii, se recomandă ca interesată de arte(re)le marţiale europene, cu o lucrare de diplomă intitulată „Re-ACTOR urBAN orădean” în locul lui „Eminescu cel mult bombardat de porumbei” (pe malul Crişului, lângă Vulturul Negru). O primă contribuţie scrisă a acesteia o puteţi citi aici. Textul e însoţit de un (auto)portret pe care şi-l numeşte „Backfie”, lansând cu această ocazie, de ce nu, un nou gen.