Finalurile sunt cele mai dificile momente din viaţa unui om, nici un om nu işi doreste ca lucrurile frumoase să se finalizeze. am discutat cu colegul meu din clasa XII-B, Lörincz Patrich, elev care va finaliza în acest an.
REPORTER: Eşti dezamăgit că trebuie sa pleci din acest liceu?
LORINCZ PATRICH: Sunt profund dezamăgit de plecarea mea din liceu, deoarece am dorit să schimb încă foarte multe lucruri, atât la nivelul mentalităţii oamenilor, cât şi la mine. Liceul a fost o experienţă benefică, o experienţă care m-a schimbat total, mi-a oferit ocazia unei evoluţii uriaşe lăuntrice. Aş fi fost extrem de dezamăgit dacă aş fi ales un alt liceu, doar Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” ar fi putut să mă modeleze atât de bine.
REPORTER: Cât de repede a trecut pentru tine liceul?
LORINCZ PATRICH: Precum poeţii latini vorbeau despre trecerea implacabilă a timpului, aşa şi eu sufăr din cauza asta. Clasa a IX-a a trecut cel mai greu pentru mine, deoarece a fost greu să mă obişnuiesc cu colegii noi şi să fac faţă regimului dificil. Clasa a X-a a reprezentat pentru mine începutul ascensiunii mele profesionale, singurul meu regret fiind manifestul meu timid pentru şcoală, am făcut prea puţine lucruri în acel an. Clasa a XI-a reprezintă apogeul meu, am reuşit să devin membru în Consiliul Judeţean al Elevilor, să implementez (împreună cu colegii mei) foarte multe proiecte la nivel judeţean, să implementez proiecte interesante în şcoală. Clasa a XII-a reprezintă pentru mine o tragedie jucată în două acte, semestrul I şi semestrul II. Semestrul I a reprezentat ceva foarte ciudat, umbra bacalaureatului fiind necruţătoare. Semestrul II reprezintă finalul magistrat pe care trebuie să îl avem, atât ca şi colectiv, cât şi ca individ.
REPORTER: Cel mai dificil moment din liceu a fost…
LORINCZ PATRICH: Cu siguranţă cele mai dificile momente au fost în clasa a XI-a; fiind membru de Consiliu Judeţean, am avut foarte multe lucruri de făcut, o perioadă extrem de stresantă. Ianuarie – iunie 2013 au reprezentat o suită de momente amuzante, dar şi stresante.Tot acest stres a fost benefic pentru mine, a reprezentat o evoluţie printr-un filtru non-formal. Clasa a IX-a a reprezentat şi ea, un moment de răscruce în viaţa mea. Alesesem profilul greşit, am ajuns la bio-chimie, capacităţile mele în domeniul matematicii, biologiei şi chimiei, fiind foarte… restrânse.
REPORTER: Unde doreşti să mergi la facultate?
LORINCZ PATRICH: Nu ştiu… Toată lumea mă sfătuieste să merg la drept, dar nu consider ca dreptul se potriveste pentru mine, deoarece nu reprezint o persoană care să înveţe ceva forţat, eu nu pot învăţa decât lucrurile importante şi interesante pentru mine, astfel că nu aş putea să citesc o sumedenie de pagini la îndemnul profesorilor. Una dintre opţiuni constituie psihologia, este o opţiune destul de solida pentru mine, îmi cristalizează gândurile interioare. O altă opţiune ar fi filosofia sau stiinţele politice. Vedem ce îmi rezervă haosul.
REPORTER: Când te-ai simţit cel mai bine în liceu?
LORINCZ PATRICH: Clasa a XI-a, categoric. Am făcut cunostinţă cu foarte mulţi oameni talentaţi, oameni extrem de inteligenţi şi de capabili, cu factor de întelepciune major. Acesti oameni fiind din clasa a XII-a A (2013), Consiliul Judeţean, liceele judeţene şi din diferite instituţii. Sunt mândru că am putut să fiu parte dintr-un colectiv care a schimbat ceva în societate.
REPORTER: Un sfat pentru succesorii tăi?
LORINCZ PATRICH: „Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr, / Altul caută în lume şi în vreme adevăr”. „Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi / Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi; / Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul”
Puterea adevărată se află în mâinile persoanelor învăţate şi cu dorinţă de sacrificiu pentru societate. E adevărat, tot ce facem noi este absolut inutil în comparaţie cu mărimea Universului, dar o societate sănătoase se bazează pe principii sănătoase, astfel că nu vă lăsaţi corupţi de principiile celor murdăriţi cu noroi.
Doresc să închei cu un citat dintr-o lucrare a mea, care îmi stă ca temelie la filosofia mea: Pixul cu care este scrisă istoria este în mâinile fiecărui om, diferenţa este noţiunea de a cunoaste a scrie. Literele pot fi de aur sau pot fi de sânge, amândouă pot scrie fraze memorabile.
a consemnat ANTONIA BALAŞCO
ANTONIA BALAŞCO
LOGO paper 