„Adevărul este că nu am fost niciodată maestră la nimic. Râd când îi aud pe oameni spunând că a fost dorința mea să conduc China de la o vârstă fragedă. Viața mea a fost trasată de forțe care au acționat încă dinainte de a mă naște.”
Conspirațiile dinastiei erau vechi, iar oamenii, bărbați și femei deopotrivă, erau prinși în rivalități pe viață și pe moarte cu mult înainte ca eu să intru în Orașul Interzis și să devin concubină. Ch’ing, dinastia mea, nu mai avea cum să fie salvată, încă de când am pierdut războaiele opiului în fața Marii Britanii și a aliaților săi. Lumea mea a fost un loc exaperant al ritualului, unde singura intimitate posibilă era numai în mintea mea, nu a trecut o zi în care să nu mă simt ca un șoarece care scapă din încă o capcană. Timp de jumătate de secol am participat la eticheta complicată a Curții, cu toate detaliile ei meticuloase. Sunt precum un tablou din galeria de portrete imperiale. Când stau așezată pe tron, înfățișarea mea e grațioasă, plăcută și calmă.”
Cartea citita de mine, „Imparateasa Orhidee”, scrisa de catre Anchee Min, o autoare chineza, care a s-a nascut in Shanghai, aduce in prin plan lumea imperiala chineza a ultimei dinastii. Ultima imparateasa a Chinei , Imparateasa Orhidee, prezentand destinul feminin chinezesc din Orasul Interzis in Palatul Frumusetii Esentiale. Nascuta intr-o familie saracacioasa, accepta banii promisi de la un unchi , in schimbul casatoriei sale cu varul sau, Ping, retardat mintal. Perspectiva o inspaimanta totusi pe aceasta fata, manciuriana, frumoasa de 17 ani. Disperarea din fata acestui viitor o impinge sa participe la un concurs organizat in China imperiala, pentru cele 3000 de concubine alea ultimului imparat Hsien Feng. Din cele 3000 de fete inscrise , doar 7 ii vor deveni sotii oficiale, iar Orhideea va fi consoarta imperiala de rangul al patrulea si titlul ei va fi „Doamna Celei Mai Mari Virtuti”.
Din acest moment, cel al alegerii, indiferent de fapxul ca nunta propriu zisa va avea loc peste cateva luni, toti vor fi la picioarele imparatesei si nici mama, propriii frati sau familia nu va mai avea voie sa i se adreseze pe nume sau sa o mai priveasca in ochi. Din aceasta clipa ea va fi sotia Fiului Cerului si va fi respectata ca atare. Dar, dincolo de respect, incepe o drama care avea sa dureze toata viata.
De la fapxul ca nu va mai avea voie sa se spele, sa se imbrace, sa faca nimic singura, ci doar cu ajutorul celor 7 slujnice si 7 eunuci permanenti, pana la o lunga asteptare a imparatului, viata Orhideei va fi suferinta unei femei pe care toata China o invidia.
De la mesele saracacioase cu supa clara facuta de mama ei, la festinele pantagruelice in care i se servesc 99 de feluri de mancare, conform traditiei, viata Orhideei va fi un drum scurt catre moartea interioara si unul de 46 de ani catre cea biologica. In toti acestia din urma a fost imparateasa a Chinei.
A guvernat ca ultima imparateasa , asigurand de doua ori regenta in cadrul dinastiei Ch’ing, la finalele sec XIX-lea si inceputul sec XX , cam in aceas epoca cu Regina Victoria a Marii Britani. Aflate pe pozitii opuse , avand in vedere ca principalul dusman al Chinei era Marea Britanie, incepand cu Razboiul Opiului, cele doua femei nu s-au cunoscut niciodata din cauza nobililor manciurieni conservatori.
A fost un personaj controversat, fiind perceputa de catre unii „o maestra a raului pur si al intrigii”, dar si ca si o regina binevoitoare si chibzuita.
Confruntata cu nevesitatea de a-si asuma o dubla regenta, pierderea prematura a doi fii , cu pasiuni amoroase , cu invazia Marilor Puteri si ingenuchierea morala si economica a Chinei, imparateasa Orhidee, se dovedeste a fi o femeie capabila sa sacrifice totul in numele adevarului si a dreptatii , dezmintind profetia careia, „China va fi distrusa de catre o femeie”.
ALEXANDRA TOTH
ALEXANDRA TOTH
LOGO paper 