Azi, in data de 3.12.2013, cu ocazia celebrarii Zilei Internationale a persoanelor cu dizabilitati, s-a desfasurat o activitate in sala festiva a Liceului Teoretic Onisifor Ghibu, intre orele 10:00-11:00, la care au participat clasele a X-C si a XI-B.
Aceasta zi a avut ca obiectiv promovarea intelegerii in ceea ce priveste problemele cu care se confrunta persoanele cu dizabilitati, precum si sustinerea demnitatii, a drepturilor si a bunastarii acestora. A fost o ocazie deosebita de a participa la aceasta activitate, deoarece am avut sansa de a ne schimba atitudinea fata de aceste persoane, prin eliminarea barierelor in ceea ce priveste implicarea lor in diverse sfere de activitate.
Colega noastra din clasa a XI-B, Roxana Vlad, impreuna cu elevul din clasa a VIII-D, Nicolae Musca, au fost provocati de catre domnul profesor Perte Calin, impreuna cu domnul director adjunct Pirtea Ioan, sa ne vorbeasca despre felul in care vad viata din scaunul cu rotile. Roxana impreuna cu Nicolae ne-au povestit despre toate eforturile facute, deoarece au trecut prin numeroase spitale din tara, dar chiar si din afara tarii, pentru diferite operatii. Aceste operatii nu au reusit sa faca astfel ăncat viata lor sa se stabileasca pe picioare.
Acesti doi adolescenti au ajuns sa gandeasca mult mai matur fata de resul oamenilor, sa ne intampine mereu cu zambetul pe buze si sa emane fericire, pentru ca acestea sunt singurele solutii de a ascunde tristetea din suflet si ii pot ajuta sa vada viata ca şi ceilalţi.
Roxana este o fire foarte ambitioasa, caci, in ciuda dizabilitatii pe care o are, vine la scoala, se straduieste sa invete, vrea sa urmeze o facultate, isi doreste un loc de munca, iar apoi isi doreste sa aiba parte de o familie fericita. Pentru Roxana mersul la scoala este o placere, dar nu se poate deplasa singura, doar cu ajutorul parintilor, care o duc si o aduc de la scoala zilnic.
O LUPTĂ GREA, DAR NU IMPOSIBILĂ
De multe ori unii oameni ii privesc cu rautate sau cu ironie, fara sa se gandeasca ca au trecut in viata peste numeroase piedici, peste diferite situatii greu de infruntat si de aceea sunt momente in care acestia se simt marginalizati. Roxana spunea ca de multe ori atunci cand iesea pe strada se confrunta cu numeroase bariere emotionale, cu vorbe urate care ii ajungeau ca un cutit direct in inima, cu priviri mirate, intrebatoare, care desi o dureau atat de tare mergea mai departe, pentru a demonstra tuturor ca si intr-un scaun cu rotile poate duce o viata normala si poate cunoaste prietenia, bucuria, fericirea si implinirea dorintelor.
Pentru Roxana, familia i-a fost mereu aproape si a invatat-o sa creada in fortele ei proprii, sa inteleaga, sa-si accepte conditia fizica, sa nu renunte, sa lupte pentru a-si atinge idealurile si sa vada doar partea frumoasa a lucrurilor.
Roxana s-a integrat cu ajutorul nostru foarte repede in clasa, iar noi, colegii, o privim ca pe o persoana normala, cu un suflet mare, de la care am avea multe de invatat datorita maturitatii si modului de a gandi la aceasta varsta.
Cu ajutorul celor doi colegi, azi am invatat o noua lectie de viata care ne ajuta sa fim mai buni, sa ii apreciem, sa ii intelegem si sa-i ajutam, caci aceste lucruri marunte sunt cele mai importante pentru ei.
LOREDANA FARCAŞ, IOANA MILIAN
LOGO paper 