Puţini dintre cei care participa la concursuri şcolare ajung la performanţă, scrie Evenimentul zilei de sambata, 20 octombrie. Restul – o recunosc şi dascălii – sunt victimele părinţilor peste măsură de competitivi, dornici să-şi vadă copilul venind acasă cu un maldăr de diplome.
Foto: wn.com
În loc să le stimuleze dorinţa de a învăţa, astfel de competiţii îi pot arunca pe elevi în depresie şi nasc așteptări nerealiste în rândul părinţilor. O abordare periculoasă, care poate lăsa traume adânci, spun specialiştii, care recomandă: „Nu împingeți copiii peste puterile lor, rămân cu traume pe viață”. După ani de participare la concursurile organizate de şcoala, părinţii o lasa mai moale cu competiţiile copiilor. Unii elevi ajung sa faca depresii, dup ace s-au obisnuit cu note mari. În astfel de cazuri, părinţii sunt tentaţi să găsească vinovaţi în rândul profesorilor. „Sunt competiţii organizate numai pentru a strânge puncte la gradaţia de merit. Asta în timp ce copiii învaţă că trebuie să ia maximum, altfel nu sunt buni de nimic”, se plânge un părinte bucureştean pe unul dintre forumurile educaţionale. Premiile obţinute la concursurile şcolare cântăresc destul de mult la dosarul de acordare a gradaţiei de merit, echivalentul unei creşteri salariale. „De obicei, sunt activităţi bine cotate. Performanţa la astfel de competiţii poate reprezenta şi 10% din punctajul final”, explică Doru Răzmeriţă, fost inspector şcolar la Galaţi. Pe de altă parte, dascălii se plâng că ambiţia părinţilor îi obligă să-şi petreacă weekendurile cu nasul în lucrările elevilor.
Când vine vorba de excelenţă în educaţie, Finlanda ocupă primul loc în Europa. Secretul constă într-un sistem relaxat, care nu încurajează competiţia sau comparaţiile între elevi, ci pune accent pe valorificarea fiecărui copil în parte. „Un model excelent pentru români, care-şi împing copiii la concursuri peste puterile lor, în loc să-i accepte şi să le cultive respectul de sine. Consecinţele sunt traume pe toată viaţa”, arată psihologul Keren Rosner.
LOGO paper 