Ne petrecem zilele gândindu-ne la ce va urma, fără să mai luăm în vedere ceea ce se întâmplă chiar acum. Prezentul devine doar o punte între trecut și viitor, iar momentele reale ale vieții trec neobservate. Trăim într-o așteptare constantă, uitând că viața nu se întâmplă „mâine”, ci acum, în fiecare clipă.
De multe ori, preocuparea excesivă pentru viitor vine din nesiguranță. Încercăm să anticipăm fiecare pas, să nu greșim, să ne asigurăm că vom avea succes, uitând că prezentul este singurul timp pe care îl putem trăi cu adevărat. Această grijă constantă generează stres, anxietate și frica de a rata ceva, în timp ce micile bucurii ale momentului trec neobservate.
Paradoxal,viitorul depinde tocmai de prezent. Fiecare alegere, fiecare experiență și fiecare clipă de atenție asupra a ceea ce se întâmplă acum conturează ceea ce urmează. Dacă nu învățăm să fim prezenți, riscăm să ajungem într-un viitor pentru care am muncit, dar pe care nu știm să-l trăim.
Nu este greșit să visăm, să planificăm sau să ne dorim mai mult. Problema apare atunci când aceste planuri ne consumă complet și ne fură capacitatea de a aprecia prezentul. Echilibrul între a spera și a trăi este esențial: fără el, succesul sau realizările nu aduc împlinirea pe care o căutăm.
Poate că soluția nu este să încercăm să încercăm să controlăm fiecare pas al viitorului, ci să învățăm să trăim clipa. Prezentul nu este doar o etapă de așteptare, este singurul timp care ne aparține cu adevărat și baza din care se construiește viitorul pe care ni-l dorim.
REBECA ROGOJAN
LOGO paper 