România se află de ani buni printre țările europene cu cele mai multe decese raportate la populație. Deși cele mai multe pierderi de vieți apar la vârste înaintate, un fenomen care devine tot mai vizibil este creșterea numărului de tineri care mor în contexte violente sau în urma unor situații care, de multe ori, ar fi putut fi evitate.
În fiecare an, statistica arată același lucru: în România mor mai mulți oameni decât se nasc. Bolile de inimă, cancerul și alte afecțiuni grave rămân principalele cauze, însă la acestea se adaugă probleme legate de stilul de viață, de accesul limitat la servicii medicale de calitate și de lipsa educației pentru prevenție. Sistemul sanitar suprasolicitat și neglijarea controalelor medicale fac ca multe cazuri să fie descoperite prea târziu.
Totuși, dincolo de aceste cifre generale, există o categorie care nu ar trebui să apară atât de des în statisticile despre mortalitate: tinerii. În mod normal, adolescența și tinerețea sunt asociate cu sănătatea, energia și planurile de viitor. Realitatea din România arată însă că tot mai mulți tineri își pierd viața în accidente rutiere, în urma consumului de alcool sau droguri, din cauza problemelor de sănătate mintală sau în contexte de violență.
Accidentele de mașină rămân una dintre cele mai frecvente cauze. Drumurile proaste, viteza, lipsa centurii și consumul de alcool duc la tragedii în care, de cele mai multe ori, victimele sunt sub 30 de ani. La acestea se adaugă sinuciderile, un subiect rar discutat deschis, dar tot mai prezent în realitatea românească. Presiunea școlară, lipsa sprijinului emoțional și dificultatea de a cere ajutor îi fac pe mulți tineri să ajungă în situații limită.
Un alt factor important este violența. Deși România nu este considerată o țară extrem de periculoasă, cazurile de agresiuni între tineri au devenit tot mai vizibile în ultimii ani. Uneori, conflictele minore escaladează, iar consecințele sunt ireversibile.
Un exemplu care a șocat opinia publică este cazul lui Mario, adolescentul din comuna Cenei, județul Timiș, ucis chiar de prietenii săi. Băiatul avea doar 15 ani și a fost atras într-o zonă izolată de cei în care avea încredere. Crima, motivată de invidie și conflicte personale, a scos la iveală o realitate dură: uneori, pericolul nu vine din exterior, ci din cercul apropiat. Cazul lui Mario nu este doar o tragedie individuală, ci un simbol al problemelor profunde care există în rândul adolescenților, de la lipsa educației emoționale până la normalizarea violenței.
Privită în ansamblu, mortalitatea în România nu mai este doar o problemă a vârstnicilor sau a bolilor grave. Tot mai multe vieți tinere se pierd înainte de vreme, iar fiecare astfel de caz ridică întrebări despre rolul familiei, al școlii și al statului în prevenirea unor tragedii care, în multe situații, ar fi putut fi evitate.
ANDREEA PANTEA











