Pentru mine, Crăciunul nu mai are aceeași însemnătate ca atunci când eram copil. Sărbătoarea aceasta era așteptată cu o nerăbdare sinceră, greu de descris în cuvinte. Număram zilele până la vacanță, mă bucuram de fiecare colind auzit la radio și adormeam în Ajun cu gândul la Moș Crăciun. Nu conta ce urma să primesc, ci emoția de a crede că magia este reală.
Îmi amintesc cum casa părea mai caldă în perioada aceea. Toată familia era prezentă, fără griji prea mari, fără telefoane, fără presiunea timpului. Crăciunul însemna liniște, râsete și sentimentul că aparțin unui loc sigur. Totul era simplu, dar tocmai simplitatea aceea îl făcea special.
Pe măsură ce am crescut, am început să simt că ceva se schimbă. Crăciunul a devenit mai mult despre organizare, bani și așteptări. Bucuria pură a fost înlocuită treptat de oboseală și de grija că nimic nu este suficient de bun. De multe ori, sărbătoarea vine și pleacă fără să apuc să mă bucur cu adevărat de ea.
Astăzi, am impresia că trăim un Crăciun mai rece, mai grăbit. Vedem peste tot imagini perfecte, dar rareori simțim emoția din spatele lor. În loc să ne aducă mai aproape unii de alții, uneori sărbătoarea ne face să comparăm, să ne simțim presați sau nemulțumiți.
Cu toate acestea, cred că magia Crăciunului nu a dispărut complet. Ea există încă, dar nu mai vine de la sine, ca în copilărie. Acum ține de noi să o regăsim, să ne oprim din agitație și să ne amintim ce conta cu adevărat.
Pentru mine, Crăciunul nu mai e ca pe vremuri, dar poate deveni din nou frumos dacă aleg să-l trăiesc, nu doar să-l aștept.
ALEXIA POPA
LOGO paper 