UNESCO avertizează că, în ciuda avansului accelerat al inteligenței artificiale, niciun algoritm nu poate înlocui dimensiunile umane pe care un profesor le aduce la clasă: empatia, creativitatea și judecata pedagogică.
Tehnologia poate automatiza sarcini și personaliza învățarea, însă nu poate reproduce capacitatea educatorului de a înțelege emoțiile elevilor, de a construi relații și de a adapta intervențiile în timp real. Ideea că „profesorul nu poate fi codat” subliniază faptul că instrumentele digitale trebuie să fie complementare, nu substitutive; rolul profesorului organic devine cu atât mai valoros într-o lume dominată de algoritmi.
Experiența mea cu școala online a fost una complexă; am descoperit atât libertatea de a învăța într-un ritm propriu, cât și dificultatea de a rămâne concentrat fără prezența colegilor și a profesorilor. Totuși, tehnologia mi-a arătat cât de mult poate schimba modul în care învățăm.
Un profesor digital aduce avantaje importante: lecții accesibile oricând și pune la dispoziție resurse variate. De aceea, cred că anumite ore, precum informatică, limbi străine, matematica sau istoria s-ar putea preda și exclusiv online, prin platforme bine create. Folosirea instrumentelor digitale vine însă cu pierderi, dar și cu câștiguri. Câștig autonomia, accesul rapid la informații și posibilitatea de a repeta lecțiile, dar pierd contactul direct cu oamenii, spontaneitatea discuțiilor și uneori motivația.
Cu toate acestea, văd viitorul într-o direcție digitală. Tehnologia face parte din viața mea și simt că îmi poate oferi libertate, oportunități și șansa de a construi o carieră modernă. Pentru mine, educația digitală nu este doar o necesitate a prezentului, ci și o poartă către viitorul pe care mi-l doresc.
Am cerut și opinia unei colege, iar ea mi-a spus că pentru ea școala online a fost mai comodă, pentru că putea înțelege mai bine lecțiile vizuale, dar recunoaște că i-a lipsit socializarea zilnică.
DARIA ȘANDRA











