Într-o lume în care majoritatea adolescenților abia găsesc timp să-și termine temele sau să iasă cu prietenii, există tineri care își trăiesc zilele ca pe un maraton continuu. Între școală, repetiții, voluntariat și viață personală, ei învață mai devreme decât alții ce înseamnă disciplina, pasiunea și responsabilitatea. Nu pentru că trebuie, ci pentru că vor, unde au descoperit că adevărata dezvoltare nu vine doar din manuale, ci din experiențe, oameni și rovocări reale.
Am stat de vorbă cu o adolescentă din clasa a XI-a de la Colegiul Național Emanuil Gojdu,
care reușește să îmbine școala, voluntariatul și scena într-un program pe care puțini l-ar putea
duce.
Cum arată o zi în care trebuie să fii și pe scenă, și ca voluntară și elevă?
Ioana:O zi în care trebuie să merg și la școală, dar am și un spectacol este o zi cu siguranță plină. La școală încerc să nu mă stresez și să obosesc pentru a-mi salva energia. După școala,ori merg acasă să mă pregătesc, ori merg direct la repetiții. Apoi, ne întâlnim toți unde vom juca spectacolul și începem să ne pregătim. Îmi place acea atmosferă, când toată lumea își dă silința să se aranjeze și să își intre în rol cât mai bine. Acele momente înainte să înceapă piesa sunt cele mai stresante, dar ne și mobilizeasă și ne apropie. Pe scenă uit de orice altceva și am încredere în mine și în ceilalți actori. După un spectacol, emoțiile sunt tot timpul întinse la maxim. Acesta este momentul meu preferat. Când ne întâlnim toți și vorbim despre ce tocmai s-a întâmplat, despre sentimentele fiecăruia, iubirea pentru teatru. Când am un spectacol știu ca noaptea voi dormi adânc pentru că toate aceste lucruri mă extenuează. De cele mai multe ori, nu merg la școală următoarea zi pentru că ajung să dorm târziu. Eu mă bucur că am experimentat lumea teatrului și de pe scenă și de abia aștept să o fac din nou!
Când școala se suprapune cu repetițiile sau activitățile de voluntariat, cum decizi ce are prioritate?
Ioana: În privința priorizării, contează și ce fac la școală. Dacă trec printr-un staDiu plin de teste și ascultări, le priorItizeZ pe ele, dar dacă nu e o perioadă dificilă, teatrul vine primul. Nu mi-am neglijat niciodată notele pentru a participa la alte activități, dar pasiunea mea mă atrage să fac uneori și greșeli în împărțirea timpului. Nu mi s-a întâmplat să regret asta.
Care dintre cele două te solicită mai mult emoțional: școala sau activitatea extrașcolară?
Ioana: Pentru mine, școala e mult mai solicitantă emoțional. La activitățile extrașcolare pot să las în urmă pentru puțin timp sentimentele de frică, de anxietate și să mă axez pe treaba pentru care sunt solicitată, chiar dacă asta înseamnă să-i ajut pe ceilalți sau să mă implic într-un exercițiu mai greu de actorie. Normal că și această parte implică multe emoții, doar că față de școală, pot să spun că eu am ales să fiu acolo și să fac asta, așadar și dacă se întâmplă să fiu pusă într-o situație neașteptată sau neplăcută, pot accepta mai ușor modul în care reacționez. La școala dacă se întâmplă asta mă simt mai vulnerabilă, fiind înconjurată de multe tipuri persoane.
Cum reacționează prietenii tăi atunci când le spui că nu poți ieși din cauza repetițiilor sau voluntariatului?
Ioana: Prietenii mei sunt foarte înțelegători, dar în același timp și eu sunt o persoană organizată. Dacă doresc să ies cu prietenii mei îmi fac timp când știu că nu am nimic planificat și le spun din timp. S-a întamplat de foarte puține ori să anulez un plan cu prietenii din cauza teatrului. Când s-a întamplat asta, cel mai probabil, mi-am cerut scuze și am reprogramat ieșirea, iar ei m-au înțeles, sau cel puțin, nu mi-au reproșat nimic. Sunt foarte recunoscătoAre pentru prietenii mei, iar și eu i-aș înțelege și le-aș susține orice pasiune. În opinia mea, și asta face parte dintr-o prietenie sănătoasă, să faceți anumite sacrificii unul pentru altul, să știți că tot timpul aveți susținerea celuilalt.
Ce ai învățat din viața super-ocupată pe care nu ți-ar fi dat niciodată școala?
ioana: În opinia mea, școala m-a ajutat să am încredere în autoritate. Deși nu întotdeauna am simțit asta, tot am avut profesori care pur și simplu mi-au schimbat viața și m-au îndrumat spre bine. Spunând asta, activitățile din afara școlii m-au ajutat să îmi folosesc emoțiile într-un mod pozitiv. La școală sunt văzută ca o elevă timidă, care își dă silința, dar niciodata suficient cât să exceleze. În schimb, la voluntariat și la cursurile de teatru, încerc să dau tot ce am mai bun, să mă implic cât mai mult. Deși, în principiu, personalitatea mea nu se schimbă, doar că abilitățile mele sunt mai compatibile activităților extrașcolare.
Ce parte din tine crezi că nu s-ar fi dezvoltat dacă nu aveai un program atât de plin?
Ioana: Nu cred că este neapărat faptul că am un program plin, deoarece tot îmi găsesc timp să mă uit la filme și să citesc, dar toate activitățiile de voluntariat și de dezvoltare personală m-au ajutat într-adevăr. Partea din mine care a fost dezvoltată cel mai mult prin ele este partea socială. Prin ele am întâlnit și persoane de altă vârstă, pasionate de aceleași lucruri, care mi- au adus o perspectivă care vine odată cu vârsta, la care eu nici nu m-aș fi gândit.
a consemnat ANASTASIA URSUȚ
LOGO paper 