Există un moment în fiecare an când Oradea se transformă. Nu doar în culori, ci în stare de spirit. Aerul devine catifelat, frunzele matura străzile orașului , iar lumina de după-amiază pare filtrată printr-o ceașcă de ceai cu miere. E anotimpul în care orașul capătă suflet de serial — unul în care fiecare colț de stradă are o poveste, fiecare om pare un personaj, iar timpul curge puțin mai încet.
Pe podul de la Centru Civic, lumina apusului colorează Crișul în tonuri de arămiu, iar vântul aduce miros de castane coapte și cafea proaspăt măcinată. Cafenelele devin refugii, pline de râsete, cărți și conversații care amintesc de dialogurile rapide dintre Lorelai și Rory: ironice, calde, mereu pline de sens.
„Toamna e anotimpul care te face să vrei să-ți rescrii povestea, dar fără să-ți schimbi personajele.”
Prin Parcul Libertății, frunzele foșnesc ca niște replici vechi, repetate de actori îndrăgostiți de scenă. Studenții râd în timp ce își țin paharele de cafea de la Cafeneaua din parcul libertății , ,,Petit Cafee”. Atunci când mergeți la plimbare, veți descoperi cafeneaua situată la capătul pasarelei, un loc liniștit și primitor, care, deși se află încă în proces de amenajare, promite să devină un spațiu ideal pentru relaxare și momente petrecute alături de cei dragi. Bătrânii privesc melancolic teatrul, iar turiștii se opresc la fiecare clădire secession ca și cum ar citi dintr-un roman ilustrat.
Dacă ar fi să alegem un loc unde să începem un nou capitol, ar fi o cafenea în Oradea, într-o zi de toamnă cu miros de scorțișoară.
La marginea Pieței Unirii, o fată cu palton roșu fotografiază clădirea Primăriei, în timp ce un tip cu o umbrelă transparentă îi zâmbește. Nici nu trebuie să știm ce urmează — ne place să credem că acolo începe o poveste.
Și poate chiar începe. Pentru că toamna în Oradea are un dar rar: face din fiecare zi o scenă, din fiecare întâlnire o replică memorabilă, din fiecare apus un final de episod.
Toamna nu e doar un anotimp. E o dispoziție. E o coloană sonoră. E o pauză între capitolele vieții tale.
Așa e toamna în Oradea — un amestec de melancolie și cafea, de zâmbete grăbite și plimbări fără destinație. O poveste care se scrie singură, cu frunze pe post de semne de carte.
Și poate, dacă asculți atent, o să auzi în fundal un riff de chitară, ca în genericul din Gilmore Girls — semn că și orașul tău a devenit, pentru o clipă, o mică Stars Hollow de pe malul Crișului.
ALEXIA BOTĂU, MONICA COITA
LOGO paper 