Calificările pentru Cupa Mondială au început, pentru România, cu multă încredere. Grupa părea una pe care o puteam gestiona: adversari accesibili, meciuri „de făcut”, așa cum spun suporterii, și o atmosferă de început de drum în care optimismul era la ordinea zilei. Dar, pe măsură ce etapele au trecut, lucrurile au început să scârțâie. Jocul nu a convins, punctele s-au pierdut ușor, iar de la „Avem șanse reale la locul 1” s-a ajuns rapid la „Să vedem dacă prindem barajul”.
Momentul care a rupt firul speranței a fost meciul cu Bosnia. Un meci în care România avea nevoie de un rezultat mare, dar a primit în schimb o lecție dură, în data de 15 noiembrie la Zenica pierzând cu 3-1. Greșeli simple, lipsă de concentrare, nervozitate ,toate s-au strâns într-o seară care a lăsat un gust amar tuturor. Fanii au simțit că echipa nu a arătat spiritul pe care îl așteptau, iar dezamăgirea lor a fost vizibilă. Mulți au spus că nu scorul e problema, ci lipsa de curaj și de energie.
În jurul lui Mircea Lucescu, selecționerul Romaniei, s-a creat, inevitabil, un val de discuții. Unii îl văd ca pe un antrenor cu experiență uriașă, care poate să țină echipa pe linia de plutire. Alții cred că stilul lui e prea vechi pentru fotbalul de azi și că anumite decizii , de lot, de tactică, de schimbări ,au făcut mai mult rău decât bine. N-a fost scandal deschis, dar tensiunea a plutit în aer, alimentată și de rezultatele slabe.
Totuși, povestea nu se termină aici. Deși România nu a reușit calificarea directă, barajul din martie oferă încă o șansă. La acest baraj, țara noastră va intâlni selectionata Turciei, o echipă mult mai valoroasă comparativ cu noi, iar dacă “tricolorii” vor învinge, cu toate că șansele sunt mici, vor întâlni câștigatoarea dintre Slovacia si Kosovo. Barajul nu e doar o ultimă oportunitate sportivă, ci și o ocazie pentru echipă să arate că mai are nerv, caracter și dorință de a lupta.
Suporterii încă speră, poate mai timid ca altădată, dar speră. Vor să vadă altă atitudine, alt ritm, altă implicare. Vor să vadă că naționala poate, atunci când contează cel mai mult.
Martie devine, astfel, o lună decisivă. Ultima șansă a tricolorilor, și, poate, începutul unui nou drum. Dacă îl vor transforma într-un moment de renaștere sau într-un capitol închis rămâne doar în mâinile lor. Eu ca suporter al echipei naționale am speranța ca România poate face o surpriză si să ajungă la turneul final, iar cu toate că nu sunt un susținător al lui Mircea Lucescu, îmi voi lăsa speranța în mâinile lui.
BOGDAN PETRICĂU
LOGO paper 