Într-o lume în care rețelele sociale ne compară zilnic cu ceilalți, încrederea în sine pare uneori o bătălie greu de câștigat. Pentru adolescenți, aceasta nu este doar o problemă de imagine, ci și o parte esențială a formării personalității.
Mulți tineri își pun întrebarea: ,,Sunt destul de bun?”. Răspunsul vine de obicei din felul în care sunt sprijiniți acasă, la școală și în grupul de prieteni. ,,Frumusețea începe în momentul în care decizi să fii tu însăți.”-Coco Chanel. Încrederea în sine se construiește astfel, prin acceptarea propriei persoane și asumarea experiențelor, bune sau rele, care ne formează.
Am luat un interviu unei adolescente care dorește să rămână anonimă, legat de tema abordată:„Pentru mine, încrederea în sine înseamnă să pot merge prin viață fără să depind prea mult de părerea celorlalți. E sentimentul că mă cunosc, că îmi știu calitățile și că am curajul să iau decizii fără să mă tem că voi fi judecată. Încrederea mea scade mai ales atunci când merg la școală și colegii sunt răutăcioși sau își bat joc. De asemenea, mă simt nesigură atunci când iau note mici. Lucruri precum acestea mă fac uneori să mă subestimez. Mă simt cel mai bine atunci când merg la antrenamentele de atletism. Când alerg, simt că pot să las tot stresul în urmă. Atletismul îmi dă energie, disciplină și încrederea că pot să îmi depășesc limitele.”
Celebrul psiholog Albert Bandura, cunoscut pentru teoria auto-eficacității, afirmă că „o mare parte din încrederea noastră în noi înșine provine din experiențele de succes pe care le acumulăm treptat”. Conform teoriei sale, adolescenții își dezvoltă încrederea nu prin simple afirmații pozitive, ci prin situații reale în care se văd reușind: când își ating un obiectiv, depășesc o frică, învață o abilitate nouă sau primesc sprijin de la o persoană importantă pentru ei.
Un pas important este să te compari doar cu tine însuți, nu cu ceilalți. Fiecare are ritmul lui, iar
perfecțiunea este doar o iluzie.
MARIA MAIOR
LOGO paper 