Simulările examenelor naționale au devenit o parte firească din parcursul elevilor de liceu. Organizate anual, ele își propun să ofere un antrenament pentru momentul real al examenului de Bacalaureat. Totuși, opiniile în rândul elevilor, profesorilor și chiar al psihologilor sunt împărțite: simularea este un sprijin real sau adaugă doar stres inutil?
Ministerul Educației organizează simulările pentru a oferi elevilor „un preview” al examenului real. În teorie, acestea sunt gândite ca un exercițiu util: creează familiaritate cu regulile, pregătesc psihologic elevii și permit evaluarea obiectivă a nivelului de cunoștințe.
Însă percepția elevilor diferă. Pentru unii, simularea pare aproape la fel de importantă ca examenul final, iar presiunea se mută, inevitabil, asupra notelor. În unele școli, rezultatele se trec în catalog, ceea ce adaugă stres suplimentar.
Familiarizare cu atmosfera de examen
Să stai într-o sală rece, supravegheat de profesori care nu sunt ai tăi, cu telefonul închis și un timp limitat pe cronometru – toate acestea pot provoca anxietate în ziua examenului real. Simularea „sparge gheața”, oferindu-le elevilor o primă expunere controlată la presiunea examenului. Mulți recunosc ulterior că BAC-ul pare mai puțin înspăimântător după ce au trecut prin simulări.
Simulările au darul de a arăta, fără menajamente, capitolele pe care elevul le stăpânește mai puțin. O notă mai scăzută poate fi un semnal de alarmă util: „Trebuie să reiau gramatica”, „Nu stăpânesc trigonometria”, „Am nevoie de mai multe eseuri la română”. Pentru elevii motivați, rezultatul devine un impuls de a recupera.
Unii elevi afirmă că simularea îi mobilizează. Într-o perioadă în care tentația de a amâna învățatul este mare, simularea funcționează ca o trezire la realitate. După primul test, mulți își reorganizează programul de studiu, își stabilesc priorități și iau pregătirea în serios.
Psihologii educaționali spun că expunerea treptată la situații stresante poate reduce anxietatea în fața examenului real. Simularea devine, astfel, o formă de „antrenament emoțional”, mai ales pentru cei cu teamă de evaluare.
Stres și presiune suplimentară
Pentru mulți elevi, simularea nu este văzută ca un exercițiu, ci ca o evaluare decisivă. Notele mici pot provoca demotivare, teamă de eșec și chiar scăderea stimei de sine. Unii elevi intră în simulări deja obosiți și copleșiți, iar un rezultat slab îi face să creadă, greșit, că nu mai au nicio șansă la BAC.
Simulările au loc într-o perioadă în care elevii abia termină materia, au lucrări, teze, proiecte și pregătiri suplimentare. Pentru unii, simularea e încă o sarcină într-o agendă deja plină. În loc să-i ajute, îi epuizează.
Emoțiile pot face ca un elev foarte bun să ia o notă neașteptat de mică. În același timp, unii se pot baza pe noroc, inspirație sau chiar pe faptul că „subiectele au picat bine”. Rezultatul nu este întotdeauna oglinda fidelă a nivelului de pregătire.
După simulări, inevitabil apar comparațiile: „Eu cât am luat?”, „Tu cât ai luat?”, „Alții au luat mai mult?” Pentru unii elevi, acest mediu competitiv crește presiunea și anxietatea, mai ales atunci când se simt lăsați în urmă.
Interviurile realizate în mai multe licee arată că percepțiile sunt împărțite.
Unii elevi spun că simulările îi ajută să își descopere ritmul de lucru și să se obișnuiască cu subiectele. Alții consideră că se simt judecați, iar stresul „nu merită”.
Profesorii, la rândul lor, susțin că simulările sunt utile dar doar dacă elevii le privesc ca pe un exercițiu, nu ca pe o sentință. Ei spun că principala problemă apare când rezultatele sunt tratate ca definitive, iar elevii se tem să mai încerce.
Ajută sau încurcă?
Răspunsul este nuanțat. Simularea poate fi extrem de utilă atunci când e tratată ca un exercițiu de pregătire, un moment de evaluare și ajustare. Ajută la acomodarea cu atmosfera, la identificarea lacunelor și la dezvoltarea controlului emoțional.
Dar poate deveni o piedică atunci când este percepută ca un examen final înainte de examenul final: o sursă de stres, presiune și autoevaluare negativă.
În fond, simularea nu este un verdict, ci un instrument. Iar eficiența lui depinde în mare măsură de felul în care elevii, părinții și profesorii aleg să îl folosească. Dacă este privită ca un pas înainte, nu ca o judecată, simularea devine un sprijin real pe drumul spre Bacalaureat.
ALEXIA POPA
LOGO paper 