DENISA: Merge și așa? Nu mai merge!

Pe 17 octombrie 2025, o explozie puternică a zguduit un bloc de pe Calea Rahovei, în București. Trei oameni au murit, alți treisprezece au fost răniți și  tot cartierul a rămas în stare de șoc. 

Se pare că, cu o zi înainte, locatarii anunțaseră că se simțea miros de gaz. Compania responsabilă venise, tăiase alimentarea și pusese un sigiliu. A doua zi, sigiliul era rupt, iar totul s-a terminat în tragedia amintită mai sus . Acum ancheta caută vinovați — dar, dincolo de asta, rămâne o întrebare simplă și apăsătoare : cum e posibil să se întâmple așa ceva, în 2025, într-o capitală europeană?

Dincolo de cifre, rămâne realitatea crudă: familii care s-au destrămat într-o secundă, oameni rămași fără locuință, și un sentiment de nesiguranță constant. Totul îți dă de gândit — cât de sigure sunt blocurile în care trăim? Cât de serios sunt tratate semnalele de alarmă?

Tragedia de la Rahova nu e doar un accident nefericit. E o oglindă a felului în care funcționează sistemul: un amestec de nepăsare, rutină și lipsă de responsabilitate. Fiecare instituție își face bucățica ei de treabă, dar nimeni nu pare să se asigure că, la final, chiar e sigur pentru oameni.

Și totuși, poate că și noi avem partea noastră de vină. De multe ori ignorăm mirosurile ciudate, zgomotele dubioase, fisurile din pereți. Ne spunem că „merge și-așa”, că „nu se întâmplă nimic”. Dar uite că se întâmplă. Și atunci nu mai e vorba doar de cine a greșit, ci și de cum trăim cu ideea că o clipă de neatenție sau o decizie proastă pot distruge vieți.

Cred că cel mai dureros lucru e că nimeni nu învață cu adevărat din astfel de cazuri. Peste câteva săptămâni, Rahova va fi doar o știre veche, o amintire amară. Între timp, alte blocuri, în alte cartiere, vor continua să aibă instalații vechi, scurgeri nedetectate și oameni care speră că „nu li se va întâmpla lor”.

Mi-ar plăcea ca, de data asta, să nu uităm așa repede. Să nu mai așteptăm tragedii ca să cerem schimbare. Pentru că în spatele fiecărui „accident” din România sunt oameni care au simțit mirosul, au spus ceva, dar n-a ascultat nimeni. Și poate că, dacă începem să fim mai atenți — fiecare în blocul lui, pe strada lui — data viitoare n-o să mai fie nevoie să plângem după ce s-a întâmplat.

DENISA FURTOS