A început Postul Crăciunului, în 14 noiembrie, și deja simt atmosfera aia de iarnă, chiar dacă încă nu ninge. La noi la sat, parcă totul e mai liniștit în perioada asta și oamenii încep să vorbească tot mai des despre Crăciun, despre pregătiri și, normal, despre colinde.
Eu și prietenii mei ne-am zis că, dacă tot începe postul, trebuie neapărat să începem și noi repetițiile. A pornit totul dintr-o discuție rapidă pe telefon, cum vorbeam noi de una, de alta, și cineva a zis: „Mâine începe postul, facem repetiții?” Și, bineînțeles, toți am zis da imediat.
Așa că sâmbătă ne-am strâns la un prieten acasă. N-am avut mare pregătire, doar o boxă, câteva instrumente muzicale, niște ceai și mult chef de râs. La început nu prea ne-am sincronizat, fiecare știa altfel colindul, cineva intra prea repede, altcineva uita versurile, dar normal că ne amuza tot haosul ăla. Până la urmă, fix asta e partea faină: nu sunăm perfect, dar e distractiv și ne place.
Mie îmi place mult perioada asta cu colindele. E genul de moment în care nu te mai gândești la școală sau la griji, ci doar te distrezi cu ai tăi. Și mi se pare frumos că facem asta împreună, ne adunăm, cântăm, greșim, ne corectăm, și totuși o ținem înainte.
Planul nostru pentru decembrie e clar: să mergem să colindăm la neamuri. Așa se face la noi și chiar îmi place tradiția asta. Nu o facem pentru cadouri sau bani, ci pentru că e frumos când te primesc rudele cu zâmbetul pe buze și te ascultă, chiar dacă noi cântăm câteodată mai pe lângă.
Știu sigur că vor urma și alte repetiții, cu alte momente amuzante și discuții despre ce colind alegem pentru început. Dar tocmai asta face perioada asta frumoasă. Postul de Crăciun abia începe, iar noi suntem deja bine porniți cu colindele.
DANIELA ȘUȘCA
LOGO paper 