Viața unui artist înainte de a urca pe scenă e un amestec de emoții greu de explicat. Munca, repetițiile până la epuizare, încrederea în sine și gândul că totul va ieși așa cum îți imaginai, nu sunt îndeajuns pentru a nu fi emoționat.
Permiteți-mi să vă prezint în continuare câteva dintre trăiri așa cum le experimentez eu din postura de membră a ansamblului folcloric de dansuri populare Crișana din Oradea.
Înainte de a urca in fața oamenilor care așteaptă nerăbdători să ne vadă, sentimentul că am uitat totul, golul în stomac, întrebări de genul „Dacă uit ce am de făcut?”, „Dacă greșesc?” ne copleșesc toată mintea. Bătăile rapide ale inimii și deseori rugăciunile spuse în culise rămân amintiri memorabile la fel ca cele de la final când respirăm ușurați, spunându-ne in sinea noastră: „A fost bine!”
Artiștii își pun „o mască” înainte de a urca pe scenă. Pentru a fi concentrați pe ceea ce avem de făcut și a trimite o stare de bine celor ce privesc, este necesară o deconectare de toate lucrurile întâmplate în afara scenei și în viața personală. Dansatori, acrobați, cântăreți sau chiar modele, toți suntem de fapt niște actori, care prin zâmbetele lor maschează suferința și lucrurile petrecute în viața personală.
Chiar dacă uneori printre reprezentări își fac apariția mici greșeli, important este sa fim prezenți atât fizic, cât și psihic pentru a ne putea redresa și sa para ca nimic nu s-a întâmplat, fără a arăta vreo ieșire nervoasă sau o reacție nepotrivită.
Nu mereu câștigăm, însă mereu ne bucurăm că am reușit să împărtășim munca noastra cu cei din jur. Aplauzele și fețele luminoase ale celor care ne privesc ne fac să simțim că fiecare secundă a contat pe deplin.
Deși e o munca grea, e frumoasă și merită fiecare pic de interes pe care îl dedicăm în a face ceea ce ne place!
NATALIA CIUCIOIU
LOGO paper 