Astăzi avem ocazia să stăm de vorbă cu colega noastră, Andra, o tânără pasionată de sport și, mai ales, de volei. Este mereu plină de energie, dedicată și reușește să îmbine viața de elev cu performanța pe teren. Prin acest interviu, ne dorim să o cunoaștem mai bine, să aflăm ce înseamnă pentru ea voleiul și cum o ajută acest sport să se dezvolte atât ca persoană, cât și ca sportivă.
Monica: Cum ai descoperit pasiunea pentru volei?
Andra: Am descoperit-o când eram mică, în clasa I. Țin minte că profesoara de sport ne-a îndemnat să încercăm mai multe activități și, când am ajuns la volei, parcă m-am regăsit acolo. Mi-a plăcut imediat atmosfera, faptul că mingea trebuia mereu jucată și că depindeam una de alta. La început a fost doar curiozitate, dar cu timpul a devenit parte din viața mea, ceva ce nu-mi mai imaginez să lipsesc.
Alexia: De cât timp practici acest sport și ce te-a atras cel mai mult la el?
Andra: Practic voleiul de 10 ani, încă din clasa I. E practic copilăria mea legată de acest sport. Cel mai mult m-a atras dinamica jocului și faptul că e imposibil să câștigi singură. În volei trebuie să ai încredere în echipa ta, să colaborezi și să lupți împreună. Asta mi s-a părut mereu special și diferit de alte sporturi.
Monica: Ai avut un model sau o persoană care te-a inspirat să începi voleiul?
Andra: Da, antrenoarea mea de la început a fost cea care m-a inspirat. M-a fascinat câtă pasiune și energie punea în fiecare antrenament și cum reușea să ne motiveze. De asemenea, când mai urmăream meciuri la televizor, vedeam jucătoare mari și mă gândeam cât de frumos ar fi să ajungi la nivelul acela.
Alexia: Cum arată pentru tine un antrenament obișnuit?
Andra: Un antrenament obișnuit începe mereu cu încălzirea – alergări, exerciții pentru forță și mobilitate. Apoi trecem la partea tehnică: pase, preluări, serviciu sau atacuri. După aceea lucrăm la scheme de joc și strategii, pentru ca tot ce exersăm să se lege. La final, de obicei jucăm între noi un meci mai scurt, ca să simțim cum se aplică tot ce am făcut. Sunt ore intense, dar simt mereu că plec mai bună decât am venit.
Monica: Care a fost cel mai frumos moment pe care l-ai trăit jucând volei?
Andra: Pentru mine, cele mai frumoase momente nu au fost legate de trofee sau medalii, pentru că nu am ridicat niciodată unul în mână, ci de trăirile alături de echipă. Țin minte cum am reușit să câștigăm anumite meciuri unde nimeni nu credea în noi sau cum am simțit că dăm tot ce avem, chiar dacă nu am ieșit pe primul loc. Bucuria aceea de pe teren, când reușim o fază spectaculoasă sau când ne ridicăm una pe alta după o greșeală, pentru mine valorează mai mult decât un trofeu.
Alexia: Ai întâmpinat dificultăți și cum ai reușit să le depășești?
Andra: Nu am avut accidentări serioase, din fericire, dar dificultăți au fost. Uneori era greu să îmbin școala cu sportul, alteori oboseala mă făcea să simt că nu mai pot să dau tot ce am la antrenamente. Ce m-a ajutat să trec peste a fost ambiția și sprijinul echipei. Faptul că eram împreună, că ne încurajam, mă făcea să nu renunț. Cred că tocmai aceste momente grele m-au întărit și mai mult.
Monica: Ce înseamnă pentru tine spiritul de echipă?
Andra: Pentru mine, spiritul de echipă înseamnă să simți că nu ești niciodată singură pe teren. Înseamnă să te bucuri cu fetele la fiecare punct câștigat, dar și să rămâi alături de ele când lucrurile nu merg bine. E despre încredere, susținere și unitate. De multe ori, spiritul de echipă face diferența între o echipă bună și una extraordinară.
Alexia: Cum te simți înainte de un meci important?
Andra: Înainte de un meci important am emoții mari, dar sunt emoții bune, care îmi dau energie. Simt adrenalină și un amestec de nerăbdare și concentrare. Uneori, chiar dacă există și un pic de teamă, reușesc să o transform în motivație. Când intru pe teren și văd echipa lângă mine, emoțiile se schimbă în încredere.
Monica: Ai vreo superstiție sau un ritual înainte de joc?
Andra: Da, am câteva obiceiuri mici. Îmi fac mereu părul în același fel și ascult o melodie preferată înainte să intru pe teren. Nu știu dacă asta aduce noroc în mod real, dar psihic îmi dă liniște și curaj. Pentru mine, e ca un mod de a intra cu mintea pregătită în joc.
Alexia: Cum reușești să îți împarți timpul între școală și sport?
Andra: Nu e ușor, dar am învățat să fiu organizată. Încerc să îmi fac temele și să învăț imediat ce am timp liber, ca să nu las totul pe ultima clipă. Uneori e greu să refuz ieșiri sau distracții ca să merg la antrenament, dar știu că voleiul îmi aduce satisfacții care merită. În timp, am găsit un echilibru și am înțeles că disciplina e cheia.
Monica: Ce calități crezi că ți-a dezvoltat voleiul în viața de zi cu zi?
Andra: Voleiul m-a învățat foarte multe: să fiu responsabilă, să îmi respect programul și să nu renunț ușor. M-a făcut mai disciplinată și mai organizată. În plus, m-a învățat să am mai multă încredere în mine și să comunic mai bine cu oamenii din jur. Am descoperit că pot lucra în echipă și că împreună putem obține mai mult decât singuri.
Alexia: Nu te vezi pe viitor continuând în volei, poate chiar la nivel profesionist?
Andra: Sincer, nu mă văd continuând la nivel profesionist. Îmi place enorm voleiul și va rămâne mereu o parte din mine, dar știu că vreau să urmez și alte drumuri în viață. Voi continua să joc cât timp voi putea, din pasiune și pentru că mă face fericită, dar nu îmi imaginez o carieră exclusiv legată de acest sport. Tot ce am învățat din volei – disciplina, încrederea, munca în echipă – mă va ajuta în viitor, indiferent de drumul pe care îl voi alege.
Îi mulțumim Andrei pentru timpul acordat și pentru sinceritatea cu care ne-a răspuns la întrebări. Interviul ne-a arătat că în spatele pasiunii pentru volei se află multă muncă, disciplină și ambiție. Ne bucurăm să avem printre noi o colegă atât de dedicată și îi dorim mult succes pe teren și în tot ceea ce își propune.
au consemnat COITA MONICA și ALEXIA BOTĂU
LOGO paper 