Violența în școli nu mai este doar un subiect de dezbatere la televizor, ci o realitate tot mai greu de ignorat. Fie că vorbim despre bullying, amenințări, agresiuni verbale sau chiar atacuri fizice, fiecare incident lasă urme adânci asupra copiilor, profesorilor și părinților.
Un caz petrecut în 2022 într-o școală din comuna Movileni, județul Galați, este o dovadă tulburătoare a faptului că problemele nu mai pot fi trecute cu vederea.
Într-o pauză obișnuită, un elev de 14 ani și-a înjunghiat colegul de 13 ani cu un briceag. Conflictul a izbucnit brusc, iar nimeni nu s-ar fi gândit că doi copii, aflați încă la începutul adolescenței, pot ajunge la un asemenea gest extrem. Victima a ajuns la spital, iar colegul agresor este acum cercetat de poliție. Dincolo de șocul provocat, acest incident ridică întrebarea esențială: de ce ajung copiii noștri să recurgă la violență?
Copiii învață primele lecții despre cum să își gestioneze emoțiile în familie. Certurile frecvente, lipsa de comunicare sau chiar violența domestică îi pot face să creadă că agresivitatea este o soluție normală pentru a rezolva problemele. Chiar și lipsa de atenție, fără a exista violență propriu-zisă, poate crea frustrare și dorința de a atrage atenția cu orice preț.
Adolescența e o perioadă în care validarea celor din jur contează enorm. Pentru a fi „cool” sau pentru a nu părea slabi, unii elevi ajung să adopte un comportament agresiv. De multe ori, agresorii nu realizează consecințele reale ale gesturilor lor, ci caută doar aprecierea colegilor.
Internetul nu este rău în sine, dar expunerea constantă la violență în filme, jocuri sau pe rețele sociale poate normaliza comportamente periculoase. În plus, cyberbullying-ul – hărțuirea online – poate amplifica frustrările și poate împinge copiii spre reacții impulsive și mai dure în viața reală.
Stresul legat de note, așteptările părinților sau frica de eșec pot fi copleșitoare. Dacă elevii nu au pe cineva care să îi asculte sau nu știu cum să își exprime emoțiile, furia și tensiunea pot exploda în forme de violență.
Am solicitat și opinia unui părinte, care ne-a declarat: „Ca părinte, sunt profund îngrijorat de creșterea cazurilor de violență în școli. Școala ar trebui să fie un loc sigur, unde copiii noștri să învețe, să se dezvolte și să-și facă prieteni, nu un spațiu în care să trăiască cu frica. Cred că violența
apare adesea din lipsa unei educații neadecvate acasă, dar și din insuficienta de implicare a profesorilor și a autorităților în prevenirea conflictelor. Consider că este esențial ca părinții, profesorii și psihologii școlari să colaboreze, pentru a le explica elevilor importanța respectului și a empatiei. De asemenea, școlile ar trebui să aibă programe clare de prevenire a bullying-ului și
pedepse bine stabilite pentru comportamente agresive. Îmi doresc ca fiecare copil să meargă la școală cu bucurie, nu cu teamă. Doar prin comunicare, educație și fermitate putem crea un mediu sigur, unde violența să nu își mai aibă locul”.
Incidentul din Galați este un exemplu dureros, dar extrem de relevant. Copilul care a atacat nu era cunoscut ca fiind violent, iar familia nu semnalase probleme majore. Asta arată că violența nu apare doar în familii dezorganizate sau în medii dificile. Uneori, este suficient un conflict spontan și lipsa unui mecanism de calmare pentru ca situația să degenereze.
Faptul că elevul avea asupra lui un briceag ridică și problema siguranței în școli. Chiar dacă nu a intenționat inițial să îl folosească, simpla prezență a unui obiect periculos poate transforma o ceartă minoră într-o tragedie.
În opinia mea, această problemă nu mai este doar ceva ce vezi la știri, ci se poate întâmpla oriunde, exact cum arată cazul de la Movileni. Mi se pare grav că o ceartă banală a ajuns atât de departe, și asta arată cât de mult contează comunicarea și educația emoțională. Suntem de acord cu faptul că părinții, profesorii și regulile din școală au un rol uriaș. Până la urmă, e mai bine să prevenim decât să căutăm vinovați după ce se întâmplă o tragedie.
Cum putem preveni astfel de situații? Comunicare reală între părinți și copii: mai multă ascultare, mai puține predici. Copiii au nevoie să știe că pot vorbi despre supărările lor fără frică de judecată. Educație emoțională la școală: ore dedicate în care elevii să învețe cum să își gestioneze furia, să își exprime frustrările și să rezolve conflicte fără violență. E nevoie de reguli clare privind obiectele periculoase: controale ocazionale și o cultură a responsabilității pot preveni situații extreme. În fine, sprijin psihologic: prezența consilierilor școlari nu trebuie să fie doar o formalitate. Copiii au nevoie de persoane pregătite să intervină înainte ca tensiunile să escaladeze.
Cazul de la Movileni ne arată că violența în școli nu este doar „o problemă a altora”. Ea poate apărea oriunde, chiar și acolo unde nu ne-am aștepta. Nu e suficient să căutăm vinovați după ce se întâmplă tragedia. Prevenția – prin comunicare, educație emoțională și implicarea comunității – este singura cale prin care putem face școala un loc sigur pentru toți copiii noștri.
ALEXIA POPA. DAVID GOLDEA
LOGO paper 