Viitorul în oglindă: Cum și-au imaginat elevii lumea pe care vor să o construiască

Ce vrei să fii când vei fi mare? Este o întrebare care pare simplă la prima vedere, dar care deschide un univers întreg de gânduri, alegeri și incertitudini, mai ales pentru un adolescent aflat în pragul maturității. Într-o școală din Statele Unite, o profesoară a transformat această întrebare într-o experiență educativă profundă, menită să îi ajute pe elevi să-și descopere identitatea și să-și imagineze viitorul.

Foto: Bianca Ceanea

Totul a pornit de la două întrebări esențiale: „Cine ești?” și „Cine vrei să devii?”. Deși simple în aparență, aceste întrebări au devenit nucleul unui proiect amplu, care a integrat activități fundamentale din curriculumul clasei a XII-a: redactarea unui CV, simularea unui interviu, compunerea unui eseu pentru o bursă și realizarea unui proiect de cercetare informativ. Scopul nu a fost doar bifarea unor teme, ci dezvoltarea unui parcurs educațional coerent, în care elevii să-și dezvolte toate cele patru tipuri de scriere – narativă, expozitivă, descriptivă și argumentativă – într-un context real și aplicabil.

Pentru ca aceste activități să nu rămână abstracte, elevii au fost încurajați să creeze colaje personale, să scrie reflecții narative și să răspundă la întrebări introspective precum „Ce cuvinte îți vin în minte când te gândești la trecutul tău?” sau „Ce cuvinte îți vin în minte când te gândești la viitor?”. Răspunsurile au fost folosite pentru a crea „nori de cuvinte” care au devenit un instrument vizual de explorare a identității. Astfel, elevii și-au conturat un portret sincer, esențial pentru pașii următori.

Proiectul a evoluat apoi către o perspectivă mai largă: nu doar „viitorul meu”, ci și „viitorul nostru”. Elevii au fost invitați să identifice o problemă actuală care le afectează viitorul – de la sănătatea mintală și schimbările climatice, până la discriminarea socială sau impactul pandemiei asupra adolescenței – și să analizeze cauzele, efectele și posibilele soluții. Pentru aceasta, s-au folosit de resurse educaționale moderne precum colecția PBS LearningMedia dedicată „futures literacy” și au dezbătut concepte filozofice precum „Cercul influenței și al preocupărilor” din teoria lui Stephen Covey. Aceste activități au contribuit nu doar la dezvoltarea gândirii critice, ci și la conștientizarea rolului personal în societate.

Partea finală a fost și cea mai spectaculoasă: organizarea unei Gale a Viitorului. Fiecare elev s-a prezentat ca și cum ar participa la reuniunea de 30 de ani după terminarea liceului, vorbind despre cum a reușit să rezolve problema pe care a cercetat-o. A fost o simulare creativă, dar cu un impact real: elevii au pregătit discursuri, au prezentat soluții și au vorbit liber în fața colegilor, profesorilor și invitaților din școală. S-au creat conexiuni, s-au schimbat idei și, cel mai important, elevii au fost ascultați.

Rezultatele nu au fost perfecte – unii elevi au depus minimul de efort, alții s-au implicat profund. Dar, per ansamblu, proiectul a oferit o oportunitate rară: aceea de a gândi în profunzime despre sine și despre lume, într-un cadru sigur și constructiv. Nu toate proiectele vor schimba lumea, dar poate că unii dintre acești tineri vor păstra în ei sămânța curajului de a visa și a acționa.

Această experiență educațională demonstrează cât de important este ca școala să nu fie doar un spațiu de învățare academică, ci și unul de descoperire personală. Întrebările mari, cum ar fi „Cine vreau să fiu?” sau „Ce las eu în urma mea?”, nu ar trebui să fie tabu în educație. Dimpotrivă, ele sunt esențiale pentru formarea unor adulți conștienți, empatici și implicați. A-i ajuta pe elevi să-și imagineze viitorul nu înseamnă să le oferim răspunsuri, ci să le oferim libertatea și instrumentele necesare pentru a și le căuta singuri.

BIANCA CEANEA

BIANCA CEANEA

Leave a comment