- nume comun: garoafă
- denumire științifica: Dianthus caryophyllus
- valoare terapeutică: efecte diuretice, calmante, de tratare a problemelor urinare sau menstruale
Garofițele (Dianthus spp.) sunt plante erbacee perene sau bienale, extrem de apreciate pentru frumusețea florilor lor, parfumul delicat și varietatea de culori. Acestea includ mai multe specii, dintre care cele mai cunoscute sunt Dianthus caryophyllus (garofița de grădină) și Dianthus deltoides (garofița de munte).
Dimensiunile lor variază în funcție de specie – de la doar 10-15 cm în cazul speciilor montane, până la 60-80 cm pentru varietățile cultivate. Frunzele sunt simple, opuse, de formă alungită, cu o nuanță verde-albăstruie sau gri-verde, uneori cu o textură cerată. Florile apar solitare sau grupate, au petale zimțate și se prezintă într-o paletă largă de culori: alb, roz, roșu, mov, uneori chiar bicolore. Sunt adesea parfumate, având un miros dulceag, plăcut.
Fructul este o capsulă cilindrică ce conține semințe mici, negre, ușor turtite. Perioada de vegetație a garofițelor începe primăvara, în lunile martie-aprilie, și se poate prelungi până în octombrie, în funcție de specie și de condițiile climatice.
Habitatul lor natural include zone montane, pășuni și pajiști însorite, dar multe specii sunt cultivate și în grădini, unde preferă solurile bine drenate și expunerea la lumină.
Din punct de vedere ecologic, garofițele au un rol important. Sunt plante melifere care atrag albine, fluturi și alte insecte polenizatoare, contribuind astfel la echilibrul ecosistemului. În plus, prin fotosinteză, ajută la absorbția dioxidului de carbon din atmosferă și contribuie la producerea de oxigen. În zonele montane, speciile sălbatice contribuie la stabilizarea solului, prevenind eroziunea. Ele fac parte din lanțul trofic, oferind hrană și adăpost pentru diferite viețuitoare mici.
Garofițele au și o gamă largă de utilizări. În medicina tradițională, mai ales în Asia, unele specii precum Dianthus superbus sunt folosite pentru efectele lor diuretice, calmante și pentru tratarea problemelor urinare sau menstruale. Deși în medicina europeană aceste utilizări sunt mai rare, unele preparate naturiste conțin extracte din garofiță. În domeniul estetic, florile sunt folosite în parfumuri, datorită aromei lor florale fine. De asemenea, unele petale comestibile sunt utilizate în decorarea deserturilor sau băuturilor.
În peisagistică, garofițele sunt apreciate pentru frumusețea lor, fiind folosite în grădini ornamentale, jardiniere, borduri sau grădini de rocă. Ele sunt rezistente la secetă, ușor de întreținut și pot înflori de două ori pe sezon în condiții optime.
Garofițele ocupă un loc special și în cultura și arta românească și internațională. În literatură, ele apar adesea ca simbol al iubirii, gingășiei și purității. În poeziile lui George Coșbuc, Lucian Blaga sau Dimitrie Bolintineanu sunt invocate în contexte romantice și melancolice. Poezia Muma lui Ștefan cel Mare scrisă de Dimitrie Bolintineanu conține o comparație între gingașa garofiță și frumusețea delicată a unei tinere domnițe:
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge și suspină tânăra domniță,
Dulce și suavă ca o garofiță.
De asemenea, în folclorul românesc, garofițele sunt frecvent întâlnite în cântece și balade, ca simboluri ale dorului sau ale iubirii neîmpărtășite. În cinematografie, floarea este uneori folosită ca element poetic, simbolizând sentimente profunde, iar în contextul istoric, garofița roșie a devenit simbolul Revoluției Garoafelor din Portugalia.
În muzică, apar în titluri sau versuri de romanțe și cântece populare, precum Garofița din Bănie. În pictură, apar în lucrări renascentiste – adesea în scene religioase – dar și în tablouri simboliste sau impresioniste, datorită formei și cromaticii lor expresive.
Garofițele sunt, așadar, plante cu o valoare deosebită atât din punct de vedere ecologic, cât și estetic și cultural, fiind o prezență constantă în natură, grădini, artă și tradiții.
DENISA BONTA
LOGO paper 