Imaginează-ți că, într-o zi, tot ce ai construit vreodată se prăbușește într-o secundă. Ai încredere în cei din jurul tău, ai visuri mari și crezi că lumea e a ta. Și, dintr-o dată, te trezești într-o închisoare, fără nicio explicație, fără niciun motiv, iar viața ta devine un coșmar. Cam așa începe povestea lui Edmond Dantès în Contele de Monte Cristo. Se trezește trădat, închis și fără nicio speranță, dar exact în acel moment încep să apară semnele unei schimbări. Pentru că, deși el e închis într-o celulă, tot ce își dorește e un singur lucru: libertatea.
Libertatea în filmul ăsta nu e doar despre a ieși dintr-o închisoare, nu e vorba doar de a scăpa de niște gratii. E mult mai mult de atât. Dantès vrea să scape de tot ce îl ține captiv – nu doar fizic, dar și emoțional. Vrea să se elibereze de trădările celor din jurul său, de sentimentele de ură și răzbunare care îl chinuie. În timp ce stă în închisoare, Dantès ajunge să învețe despre el și despre viață mai mult decât și-ar fi imaginat vreodată. În loc să se piardă în furie și dezamăgire, învață să se transforme, să devină mai puternic. Și asta nu înseamnă doar să fie eliberat din celule, ci să își câștige libertatea interioară.
Pentru Dantès, libertatea nu e doar despre a scăpa de niște gratii, e despre a-și lua înapoi viața și a decide singur ce să facă cu ea. Așa cum învățăm și noi pe măsură ce creștem, uneori trebuie să trecem prin niște momente grele pentru a înțelege ce înseamnă cu adevărat libertatea. E ușor să spui că vrei să fii liber, dar ce faci atunci când viața te pune la pământ? Cum găsești puterea să te ridici și să îți recâștigi controlul? Asta e lecția pe care Dantès o învață în închisoare: libertatea nu vine din a distruge tot ce te-a rănit, ci din a te elibera de durerea care te ține captiv.
În final, Contele de Monte Cristo nu e doar un film despre răzbunare, ci despre cum poți înfrunta propriile limitări și despre cât de mult poate schimba un om când își dă seama că libertatea reală e să nu mai fii stăpânit de ură sau frică. Este despre a învăța să ierți, chiar și atunci când tot ce îți dorești este să te răzbuni. Așa cum Dantès descoperă în drumul său, adevărata libertate nu este doar să scapi de lanțuri, ci să scapi de tot ce te împiedică să trăiești așa cum vrei tu.
Așadar, filmul asta m-a învățat un lucru: nu e vorba doar de a ieși dintr-o închisoare, e vorba despre a scăpa de toate închisorile mentale și emoționale în care te afli. Că, până la urmă, libertatea nu înseamnă doar să fii fără lanțuri, ci să fii cu adevărat liber în mintea și inima ta.
Libertatea nu înseamnă doar să scapi de niște gratii, ci să scapi de tot ce te împiedică să trăiești așa cum vrei tu. Și asta m-a dus cu gândul la un alt film care abordează aceeași temă: Shawshank Redemption. Dacă ar fi să comparăm cele două filme, am putea spune că amândouă sunt despre aceleași lucruri, doar că în moduri diferite.
În Shawshank Redemption, Andy Dufresne ajunge într-o închisoare unde, la fel ca Dantès, nu doar că este capturat fizic, dar și mental. Andy nu are niciun motiv să creadă că va ieși vreodată din acea închisoare, dar, în timp ce înfruntă toate obstacolele care îl înconjoară, el învață să își găsească o cale de a rămâne liber, chiar și în spatele gratiilor. Așezat în fața unui sistem corupt și brutal, Andy își construiește, practic, propria libertate mentală și emoțională, refuzând să se lase definit de condițiile în care trăiește. Așa cum Dantès își folosește timpul în închisoare pentru a învăța, a se transforma și a planifica o răzbunare ce va duce la regăsirea libertății sale, Andy face la fel, dar cu scopul de a elibera nu doar corpul său, ci și spiritul său.
Și, deși motivele lor sunt diferite – Dantès caută răzbunare, în timp ce Andy vrea doar să supraviețuiască și să înfrunte un sistem care l-a condamnat pe nedrept – amândoi reușesc să depășească închisoarea interioară. În timp ce Dantès își revendică libertatea din punct de vedere fizic și emoțional, înfruntându-și dușmanii și regăsindu-se pe sine, Andy învață că, pentru a fi cu adevărat liber, trebuie să îți păstrezi demnitatea și speranța, chiar și în cele mai întunecate momente.
Deși amândouă filmele sunt profund legate de tema închisorii, fiecare poveste arată că adevărata libertate este mult mai complexă. Dantès și Andy nu sunt doar victime ale unui sistem corupt, ci învață să își refacă viața, să își regăsească umanitatea și să nu lase trecutul să le definească viitorul. În timp ce Andy caută să scape de o închisoare fizică, Dantès, în drumul său, caută o eliberare mult mai profundă – aceea de a se elibera de ură și dorința de răzbunare. Amândoi ajung la aceeași concluzie: adevărata libertate este să înveți să îți ierți trecutul și să mergi înainte, chiar și atunci când viața te-a aruncat într-o lume întunecată.
Așadar, Contele de Monte Cristo și Shawshank Redemption sunt, în esență, despre aceeași temă – libertatea. Într-un fel sau altul, ambele filme ne arată că libertatea nu înseamnă doar a ieși dintr-o închisoare, ci și a scăpa de lanțurile interne care ne țin captivi. Căci, până la urmă, libertatea adevărată nu vine din a scăpa de pereți, ci din a învăța să ne eliberăm de toate greutățile și resentimentele care ne împiedică să fim cu adevărat liberi.
FLORINA HENDRE
Acest text, semnat de Florina Hendre, elevă în XI A , clasa prof. Laura Lazăr, ne-a fost încredințat spre publicare de dl Alexandru Popoviciu, profesorul de Limba și literatura română al Florinei, căruia îi mulțumim.
LOGO paper 