BotaniX: Sub umbra nucului. Natură, mit și moștenire vie

• Nume comun: Nuc
• Denumire științifică: Juglans regia
• Familia: Juglandaceae

Nucul este un arbore foios de mari dimensiuni, cu o înălțime de până la 25–35 m, având o coroană largă și bogată. Trunchiul său este gros, acoperit cu o scoarță cenușie care se fisurează odată cu vârsta. Frunzele sunt mari, compuse, imparipenat, formate din 5–9 foliole ovale, aromate. Florile sunt unisexuate, cele masculine grupate în amenți, iar cele feminine sunt dispuse solitar sau câte două pe lăstarii tineri. Fructul este o drupă – nuca – formată dintr-un înveliș verde care se crapă la maturitate, eliberând endocarpul lemnos ce protejează miezul comestibil.

Valoare ecologică

• Arbore important în menținerea biodiversității
• Hrănește păsări, rozătoare și insecte
• Produce oxigen și captează cantități mari de CO₂
• Este polenizat de vânt (anemofil)
• Secretă juglonă – o substanță alelopatică ce inhibă germinarea altor plante

Utilizări

• Medicinal: Frunzele și cojile sunt utilizate pentru proprietățile lor antiseptice și astringente.
• Alimentar: Miezul de nucă este bogat în acizi grași esențiali, omega-3, proteine și minerale.
• Estetic și peisagistic: Arbore decorativ în grădini și parcuri mari, pentru umbră și aspectul său impunător.
• Lemn: Lemnul de nuc este foarte valoros în industria mobilei, sculptură și tâmplărie de lux.
• Tanin: Substanță prezentă în coaja verde și frunzele de nuc, utilizată tradițional pentru tăbăcirea pieilor de animale, oferindu-le durabilitate și rezistență la apă. Taninul are și proprietăți antimicrobiene.

Referințe culturale și literare

• În folclorul românesc, nucul este considerat un arbore cu forță ocultă. Se spune că sub el „nu crește nimic” și că cel care îl plantează moare când trunchiul ajunge la grosimea gâtului său (A. Gorovei).
• În Talmud, fiecare frunză de nuc adăpostește un demon – simbolism funest.
• În literatura populară, apare în strânsă legătură cu simboluri erotice sau ale fertilității: româncele varsă apa de baie la rădăcina nucului pentru a stimula fertilitatea, iar părul pieptănat este păstrat în scorbura sa.
• George Coșbuc observă asocierea sa cu cucul în versuri populare („Sus în vârful nucului / Cântă puiul cucului…”), trimițând la erotism și fertilitate.
• În mitologia greacă, o preoteasă a zeiței Artemis este transformată în nuc, legând acest arbore de lumea de dincolo.
• În basme românești, nucul ascunde comori și se deschide pentru a dezvălui obiecte magice – semn al rolului său ca arbore miraculos.
• La sârbi, în Ajunul Crăciunului, se aruncă în fiecare colț al casei câte o nucă – ofrandă simbolică pentru sufletele morților.
• Se consideră că nucile „fulgerate” (cu miezul negru sau mucegăit) apar dacă se aruncă coji în foc sau dacă tună de sărbători (Sf. Gheorghe, Sf. Petru).

Detalii remarcabile despre nuc

• Juglona: Compus chimic secretat de frunze și rădăcini, cu efect inhibitor asupra altor plante.
• Longevitate: Poate trăi peste 100 de ani
• Toponimie: Localități precum Nucet își trag numele de la acest arbore.
• Superstiții: Cojile de nuc nu se aruncă în foc – se spune că „se fulgeră nucile”.

MARA CIUCIU