- denumire populară: bujor
- denumire științifică: Paeonia officinalis
- origine: regiunile temperate ale Europei, dar și ale Asiei (China, Mongolia, Japonia)
- răspândire: cultivat pe scară largă în Europa, Asia și America de Nord; crește și spontan în unele zone din Balcani și Munții Carpați
- utilitate comercială: plantă ornamentală apreciată în florării și grădinărit; comercializată ca floare tăiată și ca rădăcină uscată în fitoterapie
- utilitate cosmetică și farmaceutică: petalele, rădăcina și semințele sunt folosite în preparate naturiste pentru tratarea inflamațiilor, insomniilor și afecțiunilor feminine; prezent în creme, ceaiuri și tincturi
- valoare simbolică: simbol al iubirii, frumuseții, onoarei și reînnoirii. În China, bujorul este „Regele florilor” și reprezintă bogăția și noblețea spirituală
Florile de bujor sunt printre cele mai spectaculoase din flora temperată, remarcându-se prin dimensiunile mari (până la 20 cm în diametru), mirosul delicat și paleta variată de culori – de la alb și roz pal până la roșu intens sau violet. Planta atinge o înălțime de 60-100 cm, cu frunze compuse, adânc lobate, verzi închis. Bujorul înflorește de obicei în mai-iunie și preferă zonele însorite, cu soluri bine drenate.
Din punct de vedere ecologic, bujorul joacă un rol în atragerea polenizatorilor (albine, bondari), fiind esențial pentru menținerea biodiversității locale. Contribuie la fixarea solului și îmbogățește ecosistemele prin prezența sa decorativă și aromatică.
Bujorul în mitologie și cultură
Legenda spune că numele său provine de la Paeon, un medic al zeilor din mitologia greacă, care a vindecat rana lui Pluto cu ajutorul acestei plante. Gelos pe succesul lui, zeul Asclepios a încercat să-l ucidă, dar Zeus l-a transformat pe Paeon într-o floare pentru a-l proteja – bujorul. Această poveste subliniază încă de la începuturi dimensiunea sacră și medicinală a bujorului.
În China, bujorul este un simbol al prosperității și al frumuseții feminine. Este floarea imperială, pictată pe porțelanuri și broderii, adesea asociată cu primăvara și noblețea. În Japonia, simbolizează onoarea, curajul și familia.
Referințe literare și artistice
În literatura română, bujorul este prezent în poezia eminesciană, dar și în folclor, unde este adesea comparat cu frumusețea unei fete. Apare în cântece populare și balade, unde este simbolul iubirii sincere și al dorului.
În volumul Bujorul roșu – povestea unei iubiri interzise, autoarea chineză Anchee Min transformă floarea într-un leitmotiv al feminității înfrânte și al pasiunii ascunse. În filmul asiatic Peony Pavilion (adaptat după piesa de teatru clasică), floarea devine poarta dintre vis și realitate, iubire și moarte, viață și reîncarnare.
În pictură, bujorul a inspirat artiști precum Renoir, Van Gogh sau Monet. În România, pictori precum Ștefan Luchian i-au dedicat tablouri întregi, unde bujorii – pictați în tonuri calde – sugerează un amestec de rafinament și nostalgie.
Simbolismul bujorului: între iubire și nemurire
Bujorul reflectă multiple simboluri: iubirea tăcută, frumusețea fragilă, noblețea sufletului și renașterea spirituală. Este floarea preferată a multor nunți și evenimente ceremoniale, tocmai datorită legăturii sale cu loialitatea și puritatea.
În cultura modernă, bujorul rămâne un motiv constant în modă, design interior și cosmetice naturale. De la parfumuri rafinate până la piese de decor floral, bujorul inspiră eleganță și echilibru.
ANDRA POPESCU
LOGO paper 