- Nume comun: tuia occidentală, cedru alb de nord, arborele vieții
- Denumire științifică: Thuja occidentalis
- Ordin: Pinales; familie: Cupressaceae
- Simbolism: această plantă este un simbol al nemuririi, sugerează o conexiune profundă cu viața și cosmosul
În liniștea solemnă a grădinilor, pe aleile parcurilor sau străjuind gardurile vii ale caselor, TUIA își poartă frunzișul verde tot timpul anului, asemenea unui paznic neclintit al naturii. Este un arbore cu o eleganță sobră, o prezență discretă, dar plină de semnificații. Oamenii l-au numit „Arborele Vieții”, iar ironia destinului face ca el să fie adesea întâlnit și în cimitire, păstrând tăcerea lângă pietrele reci ale amintirilor.
De la înălțimea lui de până la 10 metri, tuia privește lumea fără să clipească. Coroana sa, densă și piramidală, îi conferă o eleganță aparte. Frunzele, solziforme, de un verde închis, rămân la fel de vibrante chiar și sub asprimea iernii. Primăvara, arborele discret își împrăștie florile mici, care trec neobservate, dar care dau naștere unor conuri ovoidale, lungi de doar un centimetru. Crește încet, dar sigur, asemenea înțelepciunii care vine odată cu timpul.
Fotogalerie: Coita Monica
Arborele vieții cu veșmânt de smarald
Originară din America de Nord, tuia s-a răspândit rapid în Europa, devenind omniprezentă în grădini, parcuri și cimitire. Preferă solurile umede și bine drenate, iar datorită capacității sale de a absorbi dioxidul de carbon și de a stabiliza solul, joacă un rol important în echilibrul ecosistemului.
Acest arbore nu este doar un simplu conifer, ci și un simbol al nemuririi, al conexiunii mai profunde cu viața și cosmosul. Fiind un conifer peren, contribuie activ la reducerea poluării, captând cantități semnificative de CO₂ și eliberând oxigen pe tot parcursul anului. De asemenea, oferă adăpost păsărilor, insectelor benefice și contribuie la protejarea solului împotriva eroziunii.
LOCAȚIE GPS: 47°01’57.1″N 21°57’13.5″E
Florile sale sunt polenizate de vânt, iar semințele se răspândesc tot prin curenții de aer. Este o prezență discretă, dar esențială în peisajul natural.
În cimitire, printre cruci de piatră și monumente reci, tuia își păstrează demnitatea, asemenea unui soldat care stă de gardă peste tăcerea eternă. Iar dacă ascultăm cu atenție, parcă șoptește în frunzișul său un ecou bacovian:
Liceu, – cimitir
Al tinereții mele –
Pedanți profesori
Și examene grele…
Și azi mă-nfiori
Liceu,-cimitir
Al tinereții mele !
Liceu,-cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Și mintea mă doare..
Nimic nu mai vreu-
Liceu,-cimitir
Cu luni coridoare
Liceu,-cimitir
Al tinereții mele –
În lume m-ai dat
În vâltorile grele ,
Atât de blazat…
Liceu,-cimitir
Al tinereții mele!
(Liceu – George Bacovia)
Nu e de mirare că și școala are aliniate, de-a lungul aleii, aceleași tuia solemne. Ca niște martori ai trecerii timpului, asistă la zâmbetele elevilor, la freamătul pauzelor și la stresul testelor. În tăcerea lor, par să judece, dar nu spun nimic. Știu că fiecare generație vine și pleacă, asemenea frunzelor care cad și cresc la loc, fără să schimbe nimic în marele ciclu al vieții.
Sculptură peisagistică
Thuja occidentalis este apreciată nu doar pentru frumusețea ei, ci și pentru numeroasele utilizări.
• Medicină: Uleiul esențial extras din frunze este folosit în homeopatie pentru efectele sale antiseptice, expectorante și antiinflamatoare. Cu toate acestea, în doze mari, este toxic și poate provoca reacții adverse severe.
• Comerț: Lemnul său este extrem de rezistent la umiditate, fiind folosit în fabricarea mobilierului, a podelelor și chiar a bărcilor. De asemenea, industria parfumurilor îl valorifică pentru aroma sa rășinoasă plăcută.
• Peisagistică: Este unul dintre cei mai apreciați arbori pentru garduri vii, alei și grădini ornamentale. Grădinile îl includ adesea datorită formei sale elegante și a culorii intense.
Tuia în artă și cultură
Prezența sa discretă, dar impunătoare, a inspirat numeroși artiști de-a lungul timpului.
Literatură: Tuia este adesea menționată în cărți și poezii ca simbol al nemuririi și longevității. Se spune că lemnul său era folosit pentru sculpturi sacre. Un exemplu este poezia de mai sus a lui Bacovia, iar un alt exemplu din literatura română este poezia Otiliei Cazimir, Între flori:
În grădină, astă noapte,
Fără știrea nimănui,
Tremurând vorbeau în șoapte
Două dalii sub o tuia
Cinematografie și muzică: Apare în multe filme ca element de decor în grădini luxoase, cimitire sau palate regale. În muzică, artiștii folk și new age folosesc tuia ca simbol al liniștii și protecției.
Ambasadorul tăcut al școlii
Când pășești în curtea școlii, tuia îți iese în întâmpinare, cu ramurile sale dese și tăcute. Nu vorbește, dar veghează. Ca un diplomat al naturii, ca un ambasador al timpului care trece, ca un martor al generațiilor ce vin și pleacă.
Tuia te salută.
Te privește cum intri grăbit, cum râzi, cum visezi.
Știe că vei pleca, dar va fi tot acolo, mereu.
Tuia nu uită. Tuia rămâne.
COITA MONICA
LOGO paper 