Același loc, alt rol

Orice lucru îşi are vremea lui. Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. (Ecl. 3:17)

Există un timp pentru despărțiri ce îți lasă un gol în suflet și un timp pentru reîntâlniri ce umplu golul cu lumină. Căci în fiecare adio există o promisiune, ce poartă cu sine reîntoarcerea. În fiecare despărțire există un timp pentru regăsire, un timp pentru drumuri ce se intersectează din nou, pentru ochi ce se întâlnesc cu aceeași lumină, pentru pași ce se întrepătrund pe cărări ce păreau prea îndepărtate. Căci, uneori, doar distanța poate învăța inima ce înseamnă cu adevărat să te întorci „acasă”.

Pentru orice lucru există un timp, un timp pentru a fi elev și un timp pentru a deveni dascăl, un timp pentru a pleca cu visuri în ghiozdan și un timp pentru a te reîntoarce cu răspunsuri în suflet.

Există momente în viață care nu se măsoară în ore sau zile, ci în bătăi de inimă. Uneori, viața ne duce departe ca apoi să ne aducă exact acolo unde ne-am lăsat o parte din inimă. Pentru mine, acel loc a fost și va rămâne Colegiul Național Onisifor Ghibu.

Reîntoarcerea mea la Ghibu, de data aceasta nu ca elev, ci ca viitor dascăl, în practica pedagogică, a fost ca o rotire firească a timpului, un cerc care s-a închis blând, fără zgomot, doar cu emoție. Practica pedagogică, în acest context, a fost mai mult decât o simplă etapă didactică. A fost o întoarcere acasă. A fost descoperirea unei chemări, o confirmare că drumul pe care l-am ales nu este doar corect, ci profund potrivit.

Întâlnirea cu doamna profesoară Diana Laslău, cea care m-a îndrumat cu răbdare, a fost una revelatoare, care mi-a confirmat cu fiecare oră petrecută la catedră că vocația de dascăl e una dintre cele mai nobile chemări. M-a inspirat, m-a sprijinit și m-a făcut să înțeleg că educația nu înseamnă doar a transmite cunoștințe, ci a modela suflete. Un dascăl adevărat nu predă doar lecții, ci inspiră, modelează, aprinde scântei. Doamna profesoară este genială în tot ceea ce face, iar școala are un privilegiu imens să o aibă în rândurile sale!

Cred cu tărie că practica pedagogică ar trebui trăită cu inima deschisă. Nu e doar despre predat, ci despre conectat. Despre învățarea de la elevi, despre regăsirea de sine și despre construirea unei relații autentice cu vocația. Te pune față în față cu tine, cu cine ești și cu cine vrei să devii. Te învață că profesorul nu este doar un transmițător de cunoștințe, ci un constructor de punți între suflete.

M-am reîntors acolo unde a început totul. Și poate că timpul a trecut, dar ceva esențial nu s-a schimbat: sentimentul că aparțin acelui loc. Ghibu și LOGO Paper nu sunt doar parte din trecutul meu. Sunt, în fiecare zi, parte din cine sunt eu.

Se spune că totul începe cu un profesor care crede în tine, iar pentru mine acest profesor a fost domnul Ardelean. A avut încredere în mine când poate eu nu o aveam, m-a provocat să-mi depășesc limitele și să cred în potențialul meu, chiar și în momentele de îndoială. Mulțumesc pentru inspirație, pentru răbdare și pentru tot ce m-ați învățat!

Și, cumva, în toată această reîntâlnire, nu puteam să nu mă gândesc la LOGO Paper – acel spațiu virtual care a fost refugiul și bucuria mea de liceană. Nu era doar un blog. Era locul unde vocea mea a prins contur, unde gândurile mele au prins curaj. Acolo m-am descoperit, acolo mi-am scris trăirile.

Am plecat de la Ghibu acum trei ani, dar de fapt… am rămas. Am rămas în fiecare cuvânt scris pe LOGO Paper, în fiecare zâmbet dăruit, în fiecare clipă trăită acolo. Ghibu și LOGO Paper sunt două feluri în care am iubit școala. Două locuri care m-au modelat și care m-au primit înapoi ca pe una de-a lor.

Și poate, într-o zi, când timpul va cerne amintirile, tot ce am trăit acolo va rămâne în mine ca o esență rară. Așa cum spunea Nichita, „Mă vor bea cândva zeii și vor simți în mine gustul tău” – gustul Ghibu, gustul LOGO Paper, gustul acelor începuturi care nu se sfârșesc niciodată cu adevărat.

ANDREEA FEHER

ANDREEA FEHER

Absolventă a Colegiului Național Onisifor Ghibu Oradea, promoția 2022, secția Filologie – Jurnalism, clasa prof. Florina Dănilă, Andreea Feher este în prezent studentă la Facultatea de Filologie, Secția Franceză – Română, din cadrul Universității din Oradea.

Leave a comment