Povestirea La Țigănci urmărește destinul lui Gavrilescu, un profesor de pian din București, care duce o viață monotonă și lipsită de profunzime spirituală. Într-o zi toridă de vară, după ce termină lecțiile de pian, decide să intre într-un loc misterios – casa țigăncilor. Acest loc funcționează ca o lume a iluziei și inițierii, unde realitatea și visul se împletesc.
Gavrilescu participă la un joc enigmatic al ghicirii, dar eșuează, iar când pleacă, descoperă că timpul a trecut diferit: lumea din afară s-a schimbat, iar el însuși este perceput ca un străin.
Pe măsură ce înaintează în această realitate alterată, își dă seama că a fost de
fapt în pragul morții și că trecerea prin casa țigăncilor a fost un ritual de inițiere spirituală.
În final, el dispare, sugerând că a trecut definitiv într-o altă dimensiune.
Ce am înțeles eu din carte este că Eliade ne arată că viața cotidiană poate ascunde sensuri profunde, dar cei care rămân ancorați în superficialitate și materialism riscă să nu înțeleagă adevărata esență a existenței. Gavrilescu ratează inițierea deoarece nu este capabil să vadă dincolo de aparențe, ceea ce îl condamnă la o trecere haotică spre moarte.
NICOLAE POPOVICI












