DANIELA: Colindele – tradiție, comerț sau amintire?

Colindele – acele cântece ce răsună în perioada Crăciunului, aducând cu ele bucurie, melancolie și un strop de magie – au fost dintotdeauna mai mult decât simple versuri și melodii. Sunt o punte între generații, o amintire vie a copilăriei și o marcă distinctă a identității culturale. Însă, în contextul modern, unde totul pare să fie transformat în produs, colindele mai păstrează farmecul autentic de odinioară sau au devenit simple instrumente comerciale?

Un fenomen tot mai des întâlnit în zilele noastre este legat de modul în care tinerii și copiii percep colindatul. În trecut, acesta era o expresie sinceră a spiritului comunitar, o formă de a împărtăși bucuria Crăciunului și de a transmite tradiția mai departe. Însă, pentru mulți dintre cei care merg astăzi cu colindul, motivația pare să se fi mutat de la celebrarea tradiției la câștigurile materiale.

În mediul urban, colindatul este văzut tot mai des ca o oportunitate de a strânge bani, nu de a răspândi bucuria sărbătorilor. Grupurile de colindători adesea se organizează mai puțin în jurul semnificației cântecelor și mai mult în funcție de „rentabilitatea” colindatului. În unele cazuri, colindele sunt cântate grăbit, fără emoție, iar urările sunt doar un pretext pentru a cere bani.

Această schimbare de paradigmă ridică o întrebare crucială: ce se întâmplă cu sufletul colindelor dacă ele devin o simplă tranzacție? Este oare posibil să păstrăm autenticitatea și semnificația spirituală a acestor cântece într-o societate tot mai dominată de valorile materiale?

Pentru mulți dintre noi, colindele rămân mai mult decât un fundal sonor pentru cumpărături sau o simplă distracție de sezon. Ele evocă momente dragi: mirosul de cozonac din casa bunicilor, serile în care mergeam cu prietenii la colindat, râsetele și emoția de a primi primele daruri.

De câte ori ascultăm „O, ce veste minunată” sau „Steaua sus răsare”, simțim cum trecutul devine viu. Aceste cântece sunt o ancoră în identitatea noastră, un mod de a ne conecta cu ceea ce a fost și cu ceea ce suntem.

La final, colindele nu trebuie să fie doar tradiție sau doar comerț. Ele pot fi și una, și alta, însă adevărata lor valoare stă în modul în care alegem să le trăim și să le transmitem mai departe.

DANIELA ȘUȘCA