În vara acestui an am efectuat o deplasare peste hotare, în câteva ţări balcanice. Itinerariul nostru a inclus o şedere în ţara vecină, Serbia. În rândurile următoare, vă voi prezenta câteva impresii de călătorie din această ţară.
Ne-am cazat în Niş, într-un oraş de pe teritoriul Serbiei, și ne-am decis să luăm masa la un restaurant care servea mâncare tradiţională. Am căutat mult un loc care să servească astfel de delicatese.Ne-am plimbat de sus în jos prin oraşul Niş, aflat la confluenţa râurilor Nişava şi
Morava.
Cu toate acestea, am putut vizita cetatea, în care avea loc un festival, care includea mâncare şi film, dar agitaţia era mult prea mare.
După aceea, în căutarea multului dorit restaurant, am trecut peste podul Tvrdarski şi apoi pe promenada foarte aglomerată. Din cele văzute prin plimbarea mea alături de familie prin
acest oraş, vreau să menţionez faptul că, deşi Serbia nu este membră a Uniunii Europene şi nici din Alianţa Nord-Atlantică, ba mai mult, a trecut printr-un război sângeros în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, alura acestui stat este, se pare, una foarte bună. Oraşul era foarte curat, bine înreţinut şi plin de verdeaţă. Oamenii petrec mai mult timp afară. Spre exemplu, acest oraş era plin de oameni care se plimbau pe afară, alături de familie şi cei apropiaţi. Pare că ei petrec mai mult timp sub cerul liber sau la restaurant.
Un alt lucru care m-a surprins a fost faptul că în parcuri existau cuşti. Da, cuşti pentru câini. Cred că acestea serveau pe post de adăposturi pentru câinii maidanezi. Mi se pare un lucru foarte frumos din partea administraţiei publice, să facă un astfel de act de caritate.
Să revenim la căutarea localului în care vom cina.
După ce am ieşit de pe tumultoasa promenadă, am pornit descurajaţi spre căutarea unui loc unde să luăm cina. Ne-a făcut cu ochiul o stradă îngustă, cu mai multe restaurante şi cafenele. Am ales un restaurant care avea câteva mese în faţă. Ne-am aşezat şi am aşteptat să ne fie luată comanda. Un chelner foarte amabil ne-a preluat comanda. Acesta a fost foarte glumeţ şi bine dispus, alungându-ne toată oboseala acelei zile. Se spune despre sârbi că sunt oameni reci şi ursuzi, dar chelnerul şi
oamenii aflaţi acolo ne-au făcut să ne schimbăm radical părerea.
Restaurantul are un nume tipic sârbesc, Galija. O trupă de rock poartă numele acestui restaurant. Nu ştiu ce semnifacaţie are numele Galija. Cert este că trupa a fost faimoasă în timpul fostei Iugoslavii. Sârbii ascultă muzica acestora cu drag şi în zilele noastre.
După concertul lui Nenad Milosavljevici şi al trupei Dva Lustra, care înseamnă „Două candelabre”, ei au decis să lucreze ca o trupă pe care au numit-o Galija după celebra kafana, care este un bistro în care se servea cafea şi băuturi alcoolice precum celebra Rakija.
Câteva dintre discurile acestora sunt Prva plovidba’, Digni ruku, Korak do slobode, Karavan, Voleti voleti.
Întorcându-ne la călătoria noastră, vreau să spun că mâncarea a fost delicioasă. Am comandat un platou, cu mâncare tradiţională. Trebuie să menţionez faptul că apa şi pâinea erau gratuite. Platoul a fost săţios, acesta conţinea delicioasa pleşcăviţă, Kobaşiţa, un tip de cârnăciori tradiţional sârbeşti, Cevapi, legume precum roşii şi salată, dar şi celebra pita. Acest platou includea o varietate de
mâncăruri sârbreşti, un adevărat festin balcanic.
Mânacarea sârbească are o varietate de influenţe, atât orientale, cât şi europene, ce reflectă
perioadele succesive de ocupare ale acestui popor. Zona balcanică este una dintre cele mai diverse zone culturale, culinare, dar şi religioase ale Europei.
Iubesc acestă zonă şi sper să am ocazia să trec cât mai des pe acolo.
MATEI CHIRTOP
LOGO paper 