Din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai reușite filme românești dintotdeauna, pelicula Un pas în urma serafimilor ne prezintă povestea lui Gabriel, un băiat ajuns la Seminarul Ortodox Sfântul Gheorghe din Roman, județul Neamț.
Începutul ni-l prezintă pe Gabriel ca pe un tânăr sincer, dar nu foarte sigur asupra viitorului său, acela de a deveni preot, deoarece la început dorința aceasta reprezintă mai mult aspirația părinților săi.
Tot aici întâlnim pe viitorii săi colegi de cameră, unii ce vor rămâne până la final, în timp ce alții vor fi dați afară din seminarul teologic, precum Aid, un băiat pus pe afaceri, care crede că poate învârti sistemul după bunul plac, până când este dat afară în urma unei ședințe începute de părintele Ivan, ce îi manipulează pe elevi pentru a obține declarații privind activitatea colegilor de cameră.
Observăm apariția așa-zisului mentor / diriginte al lui Gabriel, preotul Ivan, un om ce aspiră la putere, un manipulator ce caută controlul complet al seminarului – să știe tot, despre toți, oricând și oriunde.
Toate personajele din film sunt pe parcurs pedepsite oarecum pentru păcatele lor și doar cei vrednici, drepți, cei ce se spovedesc cu adevărat de păcate (cum o va face Gabriel) își vor împlini misiunea, mai ales pentru că Gabriel își conștientizează de fapt vocația adevărată – cea de a deveni preot și de a-L aduce pe Dumnezeu mai aproape de oameni.
În fiecare zi elevii au zece rugăciuni obligatorii: dimineața și seara, cele de dinaintea și de după cursuri și cele de dinaintea și de după cele trei mese zilnice.
Gabriel îi va cunoaște pe Voinea și Olah, doi băieți în an terminal, ce știu cum funcționează lucrurile; cei doi îi învață pe boboci cum să iasă din școală, să meargă „la băute” sau să joace biliard într-o sală de jocuri sau cum să fenteze ședințele de rugăciune fără a primi absențe.
Totuși, ei vor fi prinși, din cauza unei declarații, și vor fi exmatriculați.
Întâlnim și profesori buni, deschiși, ce abordează orice subiect cu copiii lor, precum profesorul Muraru, ce ține partea elevilor; este găsit vinovat de părintele Ivan, care ajunge director, și îl dă afară din instituție.
O scenă ce mi-a rămas în minte este scena spovedaniei lui Gabriel, care se spovedește la părintele Ivan și îi spune tot, iar dirigintele său furios nu i poate face nimic, deoarece ar încălca taina spovedaniei. Îi sfidează efectiv autoritatea.
În final, părintele Ivan este data afară de autoritățile mai înalte ale bisericii, din cauza abuzurilor comise și de dorința sa de hegemonie asupra seminarului.
Pentru mine, acest film înseamnă procesul de maturizare a lui Gabriel.
Pentru a evita intrarea într-o zonă controversată, am decis să vă prezint punctul de vedere al regizorului Daniel Sandu despre filmul său, prezentat într-un interviu:
,,Un pas în urma serafimilor nu e un film împotriva Bisericii, ci e despre maturizare”.
Citiți întregul interviu AICI.
Regizorul filmului este Daniel Sandu. Producătorul acestuia este microFilm / Indie Sales. Distribuția făcută de Ștefan Iancu, Vlad Ivanov, Cristian Bota. Bugetul filmului a fost aproximativ de 1,2 milioane de euro. realizat în colaborare cu Centrul Național al Cinematografiei din România. Actori principali: Ștefan Iancu (Gabriel), Vlad Ivanov (Părintele Ivan), Alin Amir (Vasile), Toto Dumitrescu (Gică), Mihai Constantin (Părintele Nica), Bogdan Nechifor (Aid), Dana Dogaru (mama lui Gabriel).
PAUL VLAD
LOGO paper 