Adolescenții au mereu aceeași problemă: Cum să se supună și să se răzvrătească în același timp? Suntem tineri, avem tot felul de dorințe, aspirații, provocări și vrem să reușim în tot ceea ce ne propunem, însă problema de care ne lovim de cele mai multe ori este nesiguranța de a nu ști de unde să începem, sau cum să ne mobilizăm pentru a trăi cu adevărat acești ani frumoși, fără a avea mai târziu regrete.
Adolescența este vârsta marilor experiențe şi experimente cruciale, inițiate şi trăite de adolescent pentru prima oară în viață. În spatele aparențelor strălucitoare ale tinereții se ascunde și o latură întunecată, o realitate complexă și uneori dificil de navigat. Fața întunecată a adolescenței nu se rezumă doar la schimbările fizice sau hormonale, ci include și aspecte psihologice, sociale și emoționale care pot pune la încercare chiar și cei mai puternici tineri.
Traversarea acestor experiențe cruciale este o condiție obligatorie în pregătirea adolescentului de asumarea de roluri şi statusuri ca viitor adult. În acest sens, el stabilește mediul său de viață, decide cum acționează, cu cine se întâlnește şi în ce locuri, fără însă a tine seama de consecințele şi riscurile unora dintre experiențele sale sau de sfaturile adulților din jurul lui.
Uneori teribilismul adolescenților depășește orice limită, ajungându-se la acțiuni greu de imaginat.
Atât în mediul școlar cât și extrașcolar, din păcate, adolescenții pot experimenta diferite situații de viață care le pot afecta starea psihică, fapt ce determină anxietate și depresie, stima de sine scăzută, izolare, motivație scăzută pentru învățare și deteriorarea relației cu familia. Printre cauzele principale se numără: bullying-ul, anturajul, stresul, decepția în dragoste și mediul familial nefavorabil.
Adolescența este o perioadă plină de schimbări și descoperiri, dar și de temeri specifice care pot influența semnificativ starea emoțională a tinerilor. Iată câteva dintre temerile comune ale adolescenților:
Teamă de respingere socială: Unul dintre aspectele definitorii ale adolescenței este dorința de a se integra în grupuri sociale. Adolescenții se tem adesea că nu vor fi acceptați de colegi sau că vor fi respinși, ceea ce poate duce la anxietate și îndoială de sine.
Presiunea academică: Competiția intensă în mediul școlar poate genera teama de eșec și de dezamăgire a părinților sau profesorilor. Adolescenții pot simți că trebuie să îndeplinească așteptări ridicate pentru a-și asigura un viitor de succes.
Schimbările fizice și aspectul exterior: Transformările fizice caracteristice pubertății pot declanșa anxietate în legătură cu imaginea corpului și dorința de a se încadra în standardele de frumusețe impuse de societate.
Nesiguranța în privința viitorului: Adolescența este o perioadă în care tinerii încep să se gândească mai serios la viitorul lor, iar incertitudinea legată de carieră, relații sau identitatea personală poate genera anxietate și temeri.
Presiuni legate de alegerile pe termen lung: Deciziile cu privire la carieră, educație și relații devin din ce în ce mai importante în această etapă a vieții, iar adolescenții se tem de posibilele consecințe ale deciziilor lor.
Probleme legate de relații interpersonale: Adolescenții încep să exploreze relațiile romantice și sociale, iar teama de a fi răniți, respinși sau de a nu găsi adevărata conexiune poate fi o sursă majoră de anxietate.
Presiunea de a se conforma: Societatea și mediul în care trăiesc adolescenții exercită presiuni puternice pentru a se conforma la anumite norme sociale, iar teama de a fi excluși sau criticați pentru diferențele lor poate fi o preocupare constantă.
Eu cred că nu este doar vina noastră că nu știm ce vrem să facem sau de unde să începem. Totul este perfect normal și consider că face parte dintr-un proces al maturizării, prin care fiecare ajungem să trecem la un moment dat. Până la urmă, totul pornește de undeva, iar ceea ce trebuie să facem noi este doar să avem suficient curaj și voință să înlăturăm acest zid al nesiguranței, pentru a reuși să deschidem drumul spre realitățile vieții.
Trebuie să ținem piept gândurilor care ne trag în jos și să fim gata oricând să luptăm cu noi înșine pentru a face față tuturor viciilor care, până la urmă, nu ne aduc decât o stare de bine de câteva momente, momente care își lasă și își vor lăsa în continuare amprenta asupra noastră. Cred că ar trebui să începem să ne focusăm mai mult pe noi și mai puțin pe părerea celorlalți.
Adolescenții nu sunt „rebelii răzvrătiți împotriva lumii”, ei încearcă să o descopere. Așadarm nu ne rămâne decât să fim noi înșine. Și puțin peste…
IONUȚ DUȘE, GEORGE MEZE
LOGO paper 