A trecut o lună…. poate două
În care n-am putut s-adorm,
Și încă îți mai scriu poeme
În jurnalul nostru de amor!
Într-o perioadă în care
Zeci de stări m-au copleșit,
Ti-am cerut doar să dai culoare
Zilelor negre care m-au sfârșit.
Sub seninul cer al aşteptării
Labirintul suferinţei l-am străbătut
Cu inima sfâşiată de vestea încheierii
Unei iubiri ce frumos a început.
Eu te-am iubit cu înfiorare
Cu o teamă care doare,
Însă cu toate astea te-am uitat,
Dragostea mea, întâiul meu păcat!
E ultimul poem ce ți-l dedic
Pe mine m-ai distrus, chiar de te-am iubit….
Tu mi-ai negat durerea, cumplit a fost de dur
E ultimul poem de dragoste, îţi jur….
Prin cuvinte călătoare, ţi-am căutat iubirea,
Însă în inima ta rece n-am găsit fericirea,
Dar în mine puterea s-a trezit,
Să lupt și să sper, pentru visul meu neîmplinit…
ALISIA UNGUR











