Bullying-ul este o realitate crudă, care afectează viețile multor oameni, lăsând urme adânci și dureroase. Acest articol aduce în prim-plan o poveste personală, o mărturie despre lupta împotriva bullying-ului și procesul de vindecare. Deși este o temă sensibilă, împărtășirea experiențelor personale poate contribui la conștientizarea problemei și poate inspira pe cei care trec prin situații similare.
Bullying-ul poate fi învins prin construirea unei comunități bazate pe înțelegere, respect reciproc și promovarea diversității. Este important să ne susținem unii pe alții în călătoria de a accepta și aprecia diversitatea umană.
Capitolul 1: Începutul căderii
Am fost victima bullying-ului în liceu din cauza faputului că anumiți elevi ai școlii m-au evaluat înainte să mă cunoască și nu au acceptat autenticitatea mea. De la primele zile în care am fost acceptată în cadrul unui eveniment școlar semnificativ din viața unui licean, am simțit că sunt supusă unor prejudecăți fără să-mi fi dat o șansă să-mi prezint adevărata personalitate.
Cu inima plină de emoții și anticipație, m-am implicat cu entuziasm în pregătirile pentru acest eveniment special. Cu toate acestea, ceea ce ar fi trebuit să fie o experiență memorabilă s-a transformat într-un moment care mi-a schimbat viața într-un mod profund. Am fost judecată pentru
aparențe și stereotipuri, iar acest fapt a generat un sentiment de izolare și marginalizare. Fiind destul de introvertită, am fost adesea ținta glumelor cu subînțeles sau comentariilor cu tentă jignitoare, care m-au făcut să mă simt neînsemnată și nedorită.
Îmi amintesc cum parcă nu eram niciodată destul de bună pentru ei, mereu găseau ceva de criticat în privința mea.
În mod particular, m-am confruntat cu bullying-ul pentru că am ales să fiu autentică, să fiu eu însumi într-o lume care părea să încurajeze conformismul. În ciuda acestui fapt, am rămas fidelă valorilor și pasiunilor mele, conștientă că adevărata forță constă în a fi autentic.
Preocupările mele și interesele au fost, de asemenea, subiectul judecăților și hărțuirii. În loc să fie acceptate ca parte integrantă a identității mele, ele au fost respinse de către cei care nu le înțelegeau sau nu le împărtășeau. Cu toate acestea, am ales să nu-mi schimb pasiunile pentru a satisface standardele altora, ci să le abordez cu încredere și să le transform în forțe care să mă definească pozitiv.
Momentul în care cuvintele ascuțite și gesturile pline de dispreț au început să se îndrepte spre mine a marcat începutul unei perioade dificile. În fiecare zi, am simțit că pierd bucăți din identitatea mea, iar încrederea în sine a fost șubredă. Simțeam că lumea mea se prăbușește sub greutatea hărțuirii constante. Fiecare zi a devenit o luptă, iar lucrurile care mă făceau fericită înainte au părut să-și piardă strălucirea. Am simțit că nu mai pot face față, că nu pot depăși durerea și nesiguranța pe care le simțeam în fiecare moment.
Capitolul 2: Impactul asupra sănătății mentale şi fizice
Bullying-ul nu este doar o serie de întâmplări nefericite; este un atac la adresa sănătății mentale şi fizice. Fiecare insultă și fiecare râs malițios au creat o rană adâncă, iar umbra acestei suferințe m-a urmărit chiar și atunci când nu eram în prezența agresorilor. Depresia și anxietatea au devenit companioni nedoriti în viața mea. De asemenea, experiențele traumatizante din timpul episoadelor de bullying au avut consecințe serioase asupra stării mele de sănătate. Atunci când am fost prinsă în vârtejul constant de stres emoțional cauzat de bullying, corpul meu a reacționat. Această reacție continuă a avut un preț asupra sănătății mele, manifestându-se prin diferite simptome: creșterea tensiunii arteriale; fiecărui moment de anxietate îi corespundeau bătăi ale inimii care păreau să se audă mai puternic, iar tensiunea arterială crescândă a devenit o constantă; dificultăți în somn și scăderea energiei; în fiecare noapte, am luptat pentru a găsi liniștea într-un somn odihnitor, dar
coșmarurile persistente și trezirea frecventă m-au privit ca niște umbre amenințătoare.
Această privare constantă de somn a avut consecințe adânci asupra energiei mele, afectându-mi capacitatea de a face față provocărilor zilnice și de a mă bucura de activitățile care ar fi trebuit să aducă bucurie.
În continuarea procesului de vindecare, am constatat că impactul bullying-ului nu s-a limitat la perioada traumatică, ci a continuat să-și lase amprenta chiar și după ce acea fază întunecată a luat sfârșit. După doi ani, am observat că nu mai eram aceeași persoană și că perspectivele mele asupra vieții s-au schimbat în mod semnificativ.
Una dintre transformările notabile a fost modul în care m-am raportat la propria mea imagine și la prezența mea în public. Am simțit o reticență crescută față de a ieși în față și de a mă expune în situații sociale. Bullying-ul mi-a afectat încrederea în mine și dorința de a fi în centrul atenției, construind un zid de protecție în jurul meu.
Nu mai eram dispusă să ies în evidență sau să mă expun în mod deschis. Timiditatea și teama de a fi din nou subiectul judecății și hărțuirii m-au împiedicat să mă deschid în fața celor din jur. Această schimbare în comportamentul meu social a fost rezultatul unui proces lent și deliberat de auto-descoperire și auto-protecție.
Capitolul 3: Căutarea speranței
Chiar și în cele mai întunecate momente, am început să caut o rază de lumină. Prietenii adevărați și familia au devenit ancora mea emoțională. Am înțeles că înfruntarea trecutului este esențială pentru a găsi drumul spre vindecare. Consilierea psihologică mi-a oferit instrumentele necesare pentru a înțelege și a depăși traumele provocate de bullying.
Capitolul 4: Reziliența și învățarea din experiență
A fost o călătorie dificilă, dar am rezistat. Abia după doi ani, am început să mă vindec și să conștientizez cu adevărat ce s-a întâmplat cu mine. A fost un proces dificil, o călătorie în care am descoperit propria mea forță interioară și am învățat să-mi acord importanța pe care o merit.
Experiența bullying-ului nu m-a definit, ci m-a modelat într-o persoană mai puternică și mai înțeleaptă. Am învățat să-mi accept defectele, să-mi apreciez calitățile și să nu permit ca vorbele altora să-mi determine valoarea. Reziliența a devenit mantra mea, iar fiecare pas făcut înainte a fost o victorie personală.
Capitolul 5: Speranța pentru viitor
Astăzi, împărtășesc această poveste pentru a aduce lumină în locurile întunecate ale bullying-ului. Sper că experiența mea poate fi o sursă de inspirație pentru cei care se simt singuri și coplesiti. Există întotdeauna speranță, iar fiecare individ merită să trăiască o viață liberă de frica și stigmatul creat de bullying.
Bullying-ul poate fi o realitate crudă, dar povestea mea demonstrează că există cale de ieșire din întuneric. Prin reziliență, susținere și consiliere, putem depăși trauma și să ne construim un viitor plin de încredere și fericire. Este timpul să fim un sprijin unul pentru altul și să construim o lume în care fiecare individ să se simtă în siguranță și acceptat.
Regret profund că suferința cauzată de bullying era să mă determine să renunț la ceea ce îmi place cu adevărat. Simțeam de cele mai multe ori că nu mai am energia necesară pentru a lupta pentru pasiunile mele. Este trist să constat că presiunea și judecățile au avut un impact atât de puternic încât eram gata să abandonez pasiunile care îmi aduceau bucurie și împlinire.
Însă, deși uneori mă simt copleșită, continui să lupt cu desăvârșire pentru a-mi urma visul, depășind
obstacolele și refuzând să renunț. Am găsit în mine resursele necesare pentru a continua lupta, alimentându-mă din pasiunea și dorința de a atinge obiectivele stabilite.
Cu toate acestea, am ramas cu cicatrici emotionale care vor rămane cu mine pentru tot restul vietii.
ÎN ZILELE URMĂTOARE VOI MAI FACE O SCURTĂ ESCALĂ ÎN APELE ACESTUI SUBIECT, CU O SCRISOARE DESCHISĂ DESTINATĂ PRACTICANȚILOR DE BULLYING, PE CARE ÎN ROMÂNEȘTE ÎI PUTEM NUMI INTIMIDATORI, MARDEIAȘI, SMARDOI, CIOMĂGARI, BOMBARDIERE SAU MITOCANI – TERMENUL NU ESTE ÎNSĂ ÎNTR-ATÂT DE ACOPERITOR CA ÎN ENGLEZĂ.
ALISIA UNGUR
LOGO paper 