O lume de poveste ar putea vreodată să fie atacată de egoism și insensibilitate? Ar putea exista eroism chiar si sub cea mai întunecată deghizare? O rază de lumină poate fi esențială în metamorfozarea firului narativ însă doar dacă este prezentat în modul just.
Adaptarea cinematografică a cărții Academia de Bine și Rău este o producție Netflix, apărută în anul 2022 regizată de Paul Feig, dezamăgește pe multiple planuri și lasă o senzație de subapreciere față de bogăția și profunzimea prezentate în roman. Oricât de frumos arată filmul și de calificate ar fi performanțele actorilor, acesta nu reușește să captureze în totalitate esența cărții.
Unul dintre aspectele majore care lasă de dorit este dezvoltarea personajelor. În carte, cititorii au privilegiul de a se adânci în lumea interioară a personajelor, în timp ce filmul se concentrează în principal pe aspectul vizual și pe evenimentele cheie din poveste. Acest lucru face ca legăturile emoționale să nu fie la fel de puternice în film, și de multe ori, personajele apar mai superficiale decât în paginile cărții.
De asemenea, există discrepanțe notabile în interpretarea personajelor. Unii cititori ai cărții s-ar putea să fie dezamăgiți de modul în care anumiți actori aduc personajele la viață, deoarece aceștia nu corespund întotdeauna cu imaginile create în imaginația lor în timpul lecturii.
Pe lângă aceste aspecte, filmul pare să piardă subtilitățile și nuanțele prezente în povestea originală. În timp ce cartea explorează concepte complexe legate de moralitate și alegeri, filmul tinde să reducă aceste idei la un simplu spectacol de lupte între eroi și răufăcători.
Desigur, Academia de Bine și Rău în versiunea sa cinematografică este o adaptare care ar fi putut beneficia de o atenție mai mare asupra dezvoltării personajelor și a nuanțelor din carte.
O critică constructivă ar putea fi aceea că filmul se concentrează prea mult pe aspectul vizual și pe evenimentele relevante din poveste, în defavoarea explorării mai profunde a motivațiilor și a conflictelor interioare ale personajelor. De asemenea, există loc pentru o interpretare mai fidelă a personajelor în raport cu ceea ce cititorii au experimentat în cartea originală.
În plus, ar fi fost benefic să păstreze subtilitățile și nuanțele prezentate în roman, pentru a menține complexitatea morală a poveștii și a personajelor. O dezvoltare mai atentă a sub-intrigilor și a relațiilor dintre personaje ar fi putut adăuga adâncime filmului.
Consider că adaptarea cinematografică a Academiei de Bine și Rău nu reușește să redea în întregime profunzimea și complexitatea cărții. Pentru cei care au fost captivați de lumea și personajele din carte, acest film poate părea o versiune mai superficială și mai simplificată a poveștii.
SARA GAVRIȘ
LOGO paper 