În ultimii ani, sistemul de învățământ din România a suferit schimbări semnificative, care au avut un impact profund asupra elevilor, profesorilor și părinților. Comparând sistemul de învățământ din anul 2013 cu cel din 2023, putem observa evoluții notabile și schimbări în abordarea și organizarea educației.
Anul școlar 2023 a fost unul marcat de incertitudine și adaptare. Pandemia de COVID-19 a lăsat urme adânci în sistemul de învățământ, iar școlile au trebuit să se adapteze la diverse scenarii, de
la predarea online la învățarea hibridă și revenirea la școală. Elevii și profesorii au avut de înfruntat provocări legate de sănătate și siguranță, precum și de ajustarea la schimbările constante în modul
de predare și învățare. Cu toate acestea, această perioadă dificilă a evidențiat importanța adaptabilității și rezilienței în educație.
Pentru a putea compara cele două epoci ale sistemului de învățământ, am rugat o tânără care a terminat liceul în promoția 2010-2014 să ne acorde din timpul ei pentru un scurt interviu referitor la
educația din școala acelor ani. Iustina (28 ani) ne-a răspuns cu amabilitate la setul de întrebări pe care i le-am pus.
Q&A
Cat de mult foloseau profesorii tehnologia în timpul orelor, precum utilizarea dispozitivelor mobile, a calculatorului sau a platformelor online de educație ?
IUSTINA: Tehnologia era foarte puțin folosită, se utilizau manualele și fișele de munca. Foloseam calculator sau laptop doar la ora de informatica. Pot spune că doar în ultimul an de liceu s-a început
utilizarea videoproiector-ului.
Cum se desfășura o ora de curs? Care erau metodele de predare a conținutului didactic de către profesori?
Ora de curs se desfășura pe modelul clasic , venea profesorul la ora, se așeza la catedra și preda lecția din manual. Foloseau câteodată exemple pentru a înțelege lecția mai bine prin anumite fise cu context interactiv.
Aici pot spune ca aveam o singura profesoara mai non-conformistă, profesoara de biologie, care făcea orele mai interesante, iar când venea vremea bună, ne desfășuram orele în natură, analizând mediul înconjurător.
Care erau problemele cu care se confrunta sistemul de învățământ în anii în care erai elevă ?
IUSTINA: Problemele cu care se confrunta sistemul pe atunci era lipsa tehnologiei. Faptul că nu se încercau metode moderne de educație – orele să fie mai practice, mai interesante pentru elevi, anumite jocuri sau muncă în echipă, folosirea Internet-ului și a calculatoarelor mai des. Se utiliza metoda clasică de a învăța mecanic.
Cat de calitative erau resursele educaționale, cum ar fi manualele școlare, bibliotecile sau accesul la Internet?
IUSTINA: Materialele nu erau deloc calitative, aveam manuale rupte, care probabil au trecut prin generații numeroase. Acces la biblioteca nu era decât foarte rar, iar anumite materiale trebuia să le procurăm din diferite locuri.
Din cele relatate de interlocutoarea noastră, putem observa faptul că, în ultimii ani, folosirea tehnologiei în cadrul orelor de curs s-a accentuat vizibil. Profesorii au dezvoltat o intenție de a utiliza tehnologia în timpul orelor, ceea ce a îmbunătățit sau ușurat modul de predare sau înțelegere a materiei.
Aceasta modernizare a sistemului de învățământ poate fi privită însă ca un cuțit cu două tăișuri. Pe lângă, a apărut și nevoia obsesivă de validare a Internetului pentru fiecare cerință primită în cadrului orelor. Pe scurt, elevii au devenit dependenți de folosirea motoarelor de căutare pentru a rezolva cerințele școlare.
În concluzie, sistemul de învățământ din România a cunoscut evoluții semnificative în ultimii ani, trecând de la o abordare rigidă la una mai flexibilă și orientată spre dezvoltarea abilităților elevilor. Cu toate acestea, schimbările nu au fost fără provocări, iar pandemia a adus cu sine probleme și incertitudini. Este esențial ca toate părțile implicate – elevi, profesori, părinți și autorități – să colaboreze pentru a asigura un sistem de învățământ de calitate și adaptat nevoilor societății în continuă schimbare.
PAULA MARCUS, ALEXANDRA AMBRO
LOGO paper 