În timpul anilor ’90 ai secolului trecut, și-au făcut apariția, în cadrul spațiului public, tehnologii care aveau să ne schimbe viziunea despre lume și viață, precum și ritmul în care trăim pentru totdeauna. Asemenea celorlalte inovații ale geniului uman, aceste dispozitive au contribuit în mod decisiv la simplificarea traiului nostru de zi cu zi. Dar, în ciuda acestui progres simțitor, aceste aparate inteligente pot genera probleme care afectează însăși calitatea noastră ca oameni.
Concret, accesul nelimitat la informații din orice domeniu care este furnizat de către aceste gadget-uri reprezintă o tentație pentru majoritatea oamenilor, îndeosebi tinerilor, care petrec ore în șir verificând postările celebrităților preferate. Din cauza plăcerii care este provocată de către această activitate, acest comportament fiind practicat consecvent, îl va determina pe utlizator să manifeste dezinteres pentru toate celelalte acțiuni pe care trebuie să le desfășoare, întrucât acestea nu îi satisfac nevoia de a interacționa cu un aparat inteligent care nu presupune vreun efort, care îl întâmpină cu efecte vizuale menite să-i acapareze atenția, și mai ales cu un flux nesfârșit de informații ambalate atractiv.
În acest sens, cei dornici de a scăpa din realitatea monotonă a vieții obișnuite aleg să se refugieze în mediul jocurilor video, care oferă lumi infinite de explorat, grafică destinată să stimuleze simțul vizual, dar și totodată, nu implică vreun stres fizic sau mental, jucătorul neavând nicio responsabilitate adevărată. Dat fiind faptul că utilizatorul înregistrează succes după succes în aventura sa digitală, mult mai ușor decât în lumea reală, acesta începe să desconsidere viața palpabilă, devenind atașat de existența digitală, ce pare să-l recompenseze pe deplin.
Problema se prezintă în felul următor: individul în cauză începe să perceapă spațiul iluzoriu al unui univers contrafăcut ca fiind mai adevărat decât mediul înconjurător fizic, verosimil. Practic, acesta va deveni un sclav al tehnologiei pe care o folosește, întreaga sa identitate fiind formată în jurul acestui miraj devenit irezistibil.
Drept urmare, este de așteptat ca timpul îndelungat consumat în fața ecranului să-și pună amprenta asupra acestei persoane, prin performanță fizică scăzută, miopie, dar și dificultăți în a relaționa cu oamenii direct, față în față.
Pe cale de consecință, luând aminte la cele discutate pe parcursul acestui articol, putem declara cu deplină fermitate și fără echivoc faptul că tehnologiile pe care le folosim atât de lesne și pe o durată atât de mare de timp pot mai degrabă să semnifice lanțuri de oțel cu care ne-am legat pe noi înșine, prin propria noastră noastră voință, renunțând la rațiune și, de drept și de fapt, îmbrățișând viciul.
ALEXIA POPA
LOGO paper 