De obicei, toate discursurile din această lume încep cu un salut. Ei bine, eu voi începe prin a vă spune povestea unei fete care acum patru ani nu știa încotro o va duce viața. Fiind foarte nehotărâtă (această caracteristică fiindu-i atribuită chiar și până în prezent), a decis să se lase, mai mult sau mai puțin, în voia sorții. Astfel că, această fată, a ajuns în cele din urmă într-unul din locurile în care și-a dorit să fie.
Cu toate acestea, ea a trecut și prin multe încercări, care au făcut-o uneori să se îndoiască de „alegerea” destinului. Dar, odată cu trecerea timpului, a realizat faptul că a fost cel mai frumos loc în care ar fi putut fi.
În cazul în care ați ajuns până în acest punct al poveștii și nu v-ați prins, această fată sunt eu.
Bună, sunt Anto și până astăzi am fost o elevă cu acte în regulă a Colegiului Național Onisifor Ghibu. Totuși, de acum, în materie de birocrație, mă mai leagă doar un singur act de acesta, și anume diploma de bacalaureat. Dar având în vedere că natura umană nu este alcătuită dintr-o partea birocratică, ci dintr-una sufletească, voi fi veșnic legată de acest colegiu.
Pentru patru ani, el a reprezentat a doua noastră casă. Aici am cunoscut niște oameni de omenie, atât profesori, cât și elevi, pe care îi voi păstra veșnic în inima mea și cărora le sunt recunoscătoare și le mulțumesc că au făcut parte din această frumoasă călătorie.
Tot aici e locul în care am râs și am plâns deopotrivă, creionându-ne amintirile și caracterul. Sunt sigură că n-aș fi fost persoana care sunt astăzi dacă soarta m-ar fi dus pe alte cărări și de aceea îi sunt recunoscătoare pentru că a fost blândă cu mine și a hotărât astfel.
Eu, cea de azi, vin în fața voastră și vreau să le spun câteva îndemnuri colegilor din clasele mai mici:
1. Deși probabil sunteți sătui să auziți asta, vă sfătuiesc din tot sufletul să participați la cât mai multe activități în timpul liceului, indiferent de natura lor, dacă au vreo legătură sau nu cu școala. Chiar dacă poate sunteți mai timizi, credeți-mă că în final veți rămâne cu ceea ce ați încercat, văzut sau făcut. Pe scurt, în cele din urmă, vor conta momentele în care ați trăit cu adevărat.
2. Să nu vă temeți de absolut nimic! Să nu vă fie frică să fiți voi, să faceți ceea ce considerați că e bine sau ceea ce vă place doar pentru a nu fi judecați, bârfiți sau criticați. Încercați din răsputeri să vă cunoașteți pe voi înșivă, chiar dacă acest proces nu va avea vreodată finalitate, deoarece noi suntem doar niște fărâme din întreaga oglindă a lumii. Faceți tot ceea ce vă doriți cu adevărat, pentru a nu avea regrete în final. Fiți voi, frumoși și autentici.
3. Să nu vă opriți din visat! Indiferent de cât de greu ar părea drumul pe care vreți să-l urmați, dacă e ceea ce vă doriți cu adevărat, la un moment dat, pe parcursul lui nu veți mai simți osteneală, ci bucuria călătoriei.
4. Fiți mai atenți la tot ce se întâmplă in jurul vostru, la oamenii dragi, la momentele frumoase, la micile bucurii ale vieții, la comorile acestei lumi și… trăiți frumos, lăsând în urma voastră doar lumină.
„Când ne aflăm în fața marilor comori, nu le vedem niciodată. Și știi de ce? Pentru că oamenii nu cred în comori.”
Sper ca voi să faceți parte dintre aceia care cred în comori! Sper să aveți un parcurs frumos și să faceți această călătorie să conteze, lăsând în urma voastră doar lumină.
De asemenea, sper din tot sufletul ca și eu să-mi fi făcut călătoria să conteze, lăsând în urma mea doar frumos. Deși poate pentru unii dintre voi am stat sub anonimat în tot acest timp, sper ca măcar prin prisma acestui articol să vă fi pus un zâmbet pe chip.
În încheiere, aș vrea să le mulțumesc din tot sufletul doamnelor și domnilor profesori pentru toată iubirea, dăruirea și sprijinul pe care mi l-au acordat.
Dragă doamnă dirigintă, veți avea mereu un loc special în sufletul meu și vă mulțumesc pentru absolut tot ceea ce ați făcut pentru noi.
Cu toții ne-ați fost cu adevărat niște mentori, dar în același timp, ne-ați fost prieteni și familie.
Dragi colegi, cu bune, cu rele, am petrecut patru ani plini de amintiri frumoase împreună. Vă doresc tot binele din lume și sper ca fiecare în parte să-și realizeze visele. Vă mulțumesc pentru tot!
Oricâte cuvinte aș scrie, încercând să-mi exprim recunoștința și iubirea pe care v-o port, fiecăreia dintre persoanele amintite anterior, ar fi zadarnice, deoarece, contrar a ceea ce învățăm la română, nu toate sentimentele autorilor – în cazul acesta, de articole – pot fi transmise prin cuvinte.
Vă mulțumesc tuturor pentru această călătorie!
Ne revedem în 2033!
ANTONIA BODIU
LOGO paper 