
CONSTANTIN NOICA (12 iulie 1909 – 4 decembrie 1987), născut într-o familie cu rădăcini aromâne din satul Vităneşti, l-a avut în liceu ca profesor pe poetul Ion Barbu. După absolvirea Facultăţii de Filosofie şi Litere, cu o teză despre Kant, pleacă la Paris cu o bursă din partea statului francez. Din 1965 lucrează ca cercetător la Centrul de Logică. Filosof şi scriitor, începe să organizeze seminarii private de filosofie la care participă colegi mai tineri. Din 1975, se retrage la Păltiniş, Sibiu, unde continuă dezbaterile în cercuri filosofice, sub denumirea de „Şcoala de la Păltiniş”.










