„Carpaţii ne sunt şira spinării”

BARBU ŞTEFĂNESCU-DELAVRANCEA (11 aprilie 1858 – 29 aprilie 1918) a fost scriitor, orator şi avocat, membru al Academiei Române şi primar al Capitalei. Este tatăl pianistei şi scriitoarei Cella Delavrancea, precum şi al Henrietei Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. În 1878 îşi publică primul volum, o plachetă de poezii. Este cunoscut în special pentru trilogia dramatică istorică – Apus de soare (1909), Viforul (1910), Luceafărul (1910). „Suntem un singur popor, Carpaţii ne sunt şira spinării“. (medalion RALUCA GĂVRUŢA)

România. Un cuvânt frumos, rotund, ce împlineşte anul acesta o sută de ani. Un cuvânt cât o ţară. Dacă ne-am închipui România ca un câmp de stele, am vedea că sunt aştri care luminează cu o strălucire aparte, rămânând pe acest câmp boltit în chip de Steaua Nordului. Aceşti aştri ce ne dau altitudinea, direcţia şi steagul poartă numele acelor oameni remarcabili ce alcătuiesc Panteonul spiritual al României. Până în ultima zi a celebrării Centenarului Unirii, elevii Liceului Onisifor Ghibu îi vor aduce aproape de noi. (conf. univ. dr. Ramona Novicov)