DANIEL PUŞCAŞ: La zi despre imprimanta 3D

imp01

Foto: Andrei Puchianu

Acum câteva luni, liceul nostru a primit prin proiectul Ştiinţescu fonduri necesare achiziționării unei imprimante 3D. Aceasta nu a venit într-o stare de funcționare, așadar școala a apelat la elevii din clasele X C și XI C pentru a pune imprimanta 3D pe picioare. Deşi aceste date sunt deja cunoscute de public, nu multă lume cunoaște întreaga poveste din spatele construirii imprimantei 3D. Așadar, i-am luat un interviu elevului Cătălin Mociar din clasa X C, care ne-a povestit despre construirea acestei imprimante.

CĂTĂLIN MOCIAR

CĂTĂLIN MOCIAR

El a declarat că a lucrat la această imprimantă din proprie inițiativă și că nu avea de căpătat nimic altceva in afară de experiență în domeniu. Cu toate acestea, împreună cu colegii lui din X și XI C, şi-au pus sufletul ca liceul nostru să fie primul din oraș care să aibă o imprimanta 3D. Ei au trebuit să stea mult peste program, câteodată până la ora 21:00, pentru a termina de montat imprimanta.

Deși au dedicat multe ore in construirea imprimantei, au fost dezamăgiți de un oarecare sentiment de dezinteres față de imprimanta. Ei nu vor ca acest dispozitiv sa fie uitat, vor ca mai mulți profesori și elevi să folosească această imprimantă, mai ales cu scop educativ. Și-au imaginat o școală în care elevii ar fi mult mai interesati de materie dacă ar folosi obiecte printate cu ajutorul imprimantei, de exemplu părți anatomice (biologie) sau elemente chimice (chimie).

Au mai exprimat un sentiment de dezamăgire și față de faptul că la alte licee din prima zi in care a fost adusă imprimanta profesorii s-au interesat de cum ar putea folosi imprimanta in scop educativ.

Elevii au ajutat la construirea acestei imprimante nu pentru bani sau faimă, ci pentru a face școala măcar puțin mai interesantă, pentru a căpăta experiență, pentru a învăţa elevii să o folosească printr-un curs de robotică si cu gândul că vom putea fi o școală mai bună decât suntem deja.

 

În dialog cu profesorul de informatică

Pentru a clarifica mai bine situatia, am vorbit şi cu domnul prof. Lukács Sándor în legătură cu imprimanta 3D și de ce nu este folosită cât ar trebui.

Domnia-sa a declarat că efortul celor din clasele X si XI C este de admirat, pentru că au asamblat imprimanta de la zero, fără ajutorul unui profesor.

Prof. Sándor spune că dezamăgirea lor e de inteles, dar îi asigură ca efortul lor nu a fost in zadar. În cadrul cursului de robotică, peste 30 de elevi au învăţat sa proiecteze 3D, să imprime 3D şi multe altele, lucru care nu ar fi fost posibile fără ajutorul celor X si XI C.

În final, domnul Sándor a transmis elevilor care au lucrat la imprimanta că nu trebuie sa fie dezamagiti; şi ei, la rândul lor, pot convinge profesorii de utilitatea imprimantei, venind cu idei despre cum ar putea-o folosi.

Puteţi citi aici integral OPINIA DLUI PROF. SANDOR LUKACS.

Cătălin nu a decis sa ne dea acest interviu pentru a-şi face publicitate, ci pentru că speră ca astfel să poată schimba în bine situația, ca şi părerea profesorilor față de imprimantă, și mai speră ca munca lor să nu fie subapreciată.

DANIEL PUŞCAŞ

daniel-puscas

DANIEL PUŞCAŞ

Leave a comment