Adrian Șut este un tânăr bihorean în vârstă de 17 ani, care a debutat în prima ligă împreună cu echipa ASA Târgu Mureș. Adrian a ales drumul sportului de performanță și a acceptat să ne împărtășească și nouă câteva din trăirile lui.
Adrian Șut
Pentru Adrian, fotbalul înseamnă tot și nu și-a imaginat vreodată că, făcând un sport, poate să fie așa de fericit. Când este pe terenul de fotbal, uită de toate problemele. A învățat ce înseamnă să muncești în echipă și cât de important e ca echipa să fie unită.
„La vârsta de 11 ani am început să merg la echipa din satul în care locuiesc. Echipa se numea Izvorul Cociuba Mare. Un an mai târziu, părinții mei au vrut să merg la fotbal la o echipă din Oradea – echipa se numea Atletic Oradea, părinții mei făceau naveta cu mine. Mergeam la antrenament de trei ori pe săptămână. Acolo am cunoscut persoane noi, eram emoționat, dar cu timpul am început să mă înțeleg cu toți colegii și să fiu deschis.
Următoarea echipă a fost Liberty Salonta, erau niște selecții la care eu am participat deoarece au mers și niște prieteni, nu aveam intenția de a ramane acolo, dar dintre toți care eram acolo am fost singurul ales. La Liberty Salonta am jucat trei ani, iar într-o vacanță de vară am fost sunat și mi s-a spus că Liberty s-a desființat și ne-a împrumutat pe majoritatea la Lps Bihorul.
De la LPS Bihorul am ajuns la ASA Târgu Mureș; acolo am avut primele momente în care mi-am dat seama ce greu e să faci unele alegeri. ASA este echipa care m-a debutat în Liga 1, este cel mai important moment din viața mea. Țin minte primele antrenamente la echipa mare. Aveam emoții foarte mari, mă antrenam cu fotbaliști cu experiență, care au un nume în fotbalul românesc. După ziua mea de naștere, care era pe 30 aprilie, s-a anunțat lotul care va face deplasarea la Viitorul Constanța. Am mers în vestiar și m-am uitat pe foaie și mi-am văzut numele scris acolo – a fost ceva incredibil, eram foarte fericit. În ziua meciului nici nu mă gândeam să debutez. Am jucat 15 minute, țin minte când am fost chemat de la încălzire, era ceva incredibil, nu-mi venea să cred că o să intru. Emoțiile creșteau, dar să fiu sincer mă așteptam la emoții mai mari.
După meciul cu Viitorul, am continuat să mă antrenez cu echipa mare. Le mulțumesc jucătorilor care m-au ajutat de la echipa mare, jucători cu experiență. Gabi Matei m-a încurajat mereu, Pablo Brandan la fel și el, Nicolas Gorobsov și el. Cu ocazia asta le mulțumesc tuturor pentru încrederea și ajutorul acordat mai ales domnului antrenor George Ciorceri și secundului său, Adrian Pop, care m-au debutat în prima liga”, ne-a povestit Adrian.
Când era mic, lui Adrian îi plăcea să se joace cu mingea foarte mult mai ales fotbal, îi plăcea să dribleze și să se joace toată ziua era pe terenul de fotbal. Un meci pierdut îi dă mai multă încredere în el și îl ambiționează să muncească mai mult. Pentru familia lui, el rămâne tot un campion chiar dacă a pierdut un meci.
,,Viața unui sportiv de performanță este o viață minunată, este plină de bucurii. Așa se vede dacă nu faci un anumit sport, dar până să ai toate aceste lucruri este vorba de suferință, sacrificii și multe altele. Toată lumea zice «ce viața duce acel fotbalist, are tot ce vrea», dar el pentru asta și-a lăsat familia, a plecat departe de familie de când era mic. El a renunțat la distracții. Prietenii tăi se trezesc la ora 12, tu deja ești treaz și ai făcut deja un antrenament. Viața de sportiv este una foarte dificilă și, cu toate acestea, niciodata nu ești sigur că vei putea face asta tot timpul, poți să te accidentezi și să fii nevoit să te lași de acest sport. Tu nu ai o vacanță la fel ca ceilalți, vacanța ta este mult mai scurtă și mereu trebuie să muncești ca să rămâi acolo sus”, ne-a mai declarat Adrian.
Și-ar dori ca în viitor să se pună mai mult accent pe copii și juniori și – crede el – aşa ar crește și fotbalul românesc. Fotbalul este un sport care iți oferă momente de neuitat și emoții pe care nu le-ai putea simți vreodată.
Foto: arhiva personală Adrian Șut
ADELINA CRIȘAN
ADELINA CRIŞAN
LOGO paper 