M-am gândit sa vă spun câteva cuvinte. Sunt mândră că am câştigat un concurs de literatură şi sper să mai câştig şi în continuare. A fost o bucurie enormă la auzirea veştii că am câştigat acel concurs. Nu m-am gândit ca lucrarea mea va fi cea mai bună. În fine, sper să placă.
MARIA PAŞCALĂU
Sunt o fată. În oglinda curată precum cristalul îmi zâmbeşte un copil cu ochi căprui. Mâinile mele sunt foarte îndemânatice şi subţiri. Eu mă consider a fi o persoană sensibilă. Acum, când ascult păsărelele care ne încântă cu recitalurile lor, mă copleşesc instantaneu.
Relaxarea totală mi-o regăsesc plimbându-mă prin pădure. Pădurea este o rază de lumină în întunecimea ei, oferită de copacii care o deosebesc. Anotimpul meu preferat este primăvara blândă ca susurul unui râu. În timpul liber, ne întâlnim toţi prietenii si mergem la picnic. Deseori zărim câteva picaturi de rouă pe firele verzi de iarbă, iar zumzetul albinelor şi al insectelor de diferite culori ne bucură inima de atâta frumuseţe. Memoria mea seamănă cu o oglindă intactă care îşi păstrează toate amintirile de viaţă. Obţinând o notă bună la şcoală, simt că peste mine se revarsă o rază de aur. Crescând la ţară, am tot mers la culesul grâului, iar în ochii mei s-a oglindit un lan de grâu, ce se legăna sub adierea blândă a vântului de vară. Animalele din curte scoteau în evidenţă frumuseţea unei gospodării desăvârşite. În familie şi la şcoală am învăţat cum să ne comportăm în societate, ceea ce m-a ajutat foarte mult.
La venirea Crăciunului şi la venirea zăpezii argintii totul mi se pare de vis. Nici vara nu stau degeaba. Nici bine nu vine vara, că eu mă grăbesc să merg la mare. Bucuria mării este reprezentată de valurile înspumate, apa limpede, căldura îmbietoare şi razele puternice ale soarelui. Viaţa unui om este considerată un vis nepătruns. Soarele auriu îmi străluceşte în ochii căprui, si mă face să uit de toate greutăţile pe care le întâmpin. Livezile pline cu pomi fructiferi mă îmbie cu mirosul fructelor coapte şi numai bune de cules. Cunoscând lucruri noi, am impresia că încep să mă cunosc pe mine. Jocurile copilăriei încă îmi trezesc amintiri plăcute, şi aş vrea să mai am din nou vreo cinci ani…
Nu sunt o fată plinuţă. Picioarele mele sunt subţiri ca nişte lujere. Prietenii mei mă consideră ca fiind o linişte neclintită. Faţa mea luminează ca o lună atunci când pot face bine cuiva. Prefer să fac salturi îndrăzneţe, nu să stau pe loc. Când văd că cineva are ochii îndureraţi, încerc să îl fac să zâmbească, spunăndu-i lucruri pozitive. Nu de mult am făcut din nou acest lucru, şi m-am simţit nemaipomemit de bine. Hainele pe care le port pot fi comparate cu o floare înmiresmată. Multe persoane îmi spun că am părul de aur, iar eu consider acest lucru ca fiind adevărat. De multe ori timpul mi se pare ca o întindere nesfârşită. Inima zglobie mă face să cred că sunt o persoană cu inimă mare. Familia mea se poate compara cu o apă limpede. Faţa care râde poate fi semănată cu o îngheţată ce poate fi savurată.
Personalitatea unui om poate fi ca o lumină ascunsă, deoarece nu ne cunoaştem în totalitate. Si până la urmă… sunt doar o fată…
MARIA PAŞCALĂU
LOGO paper 