Copilăria este o lume de poveste, duioasă şi nebună. Este vârsta în care totul e posibil iar intensitatea momentelor este maximă, este un tărâm feeric, în care trăim deplin şi înţelegem tainele existenţei mult mai uşor, in care imposibilul este mereu transformat in posibil.
De câte ori vi s-a intamplat să visați la copilărie, la acel univers plin de joc, veselie, aromatizat de magie și culoare?- este o inoceentă intrebare la care vă indemn să meditați dragi cititori.
Uneori omul este precum o insumare a contradicţiilor, a gândurilor paradoxale, a sentimentelor când confuze, când clare. Poate vă intrebați care sunt motivele pentru care afirm aceste lucruri, va dau un simplu și inocent exemplu: când ajungem la maturitate şi suntem copleşiţi de grijile omului adult, vrem să fim din nou copii, să simţim aroma dulce a inocenţei…iar atunci când suntem copii, ne-am dori ca timpul să treacă mai repede, să gustăm din clipele maturităţii pe care le vedem interesante, pline de mister, de provocare, de tentații.
Atunci când suntem incă copii avem inima deschisă spre iubire şi frumos. Râdem şi plângem foarte uşor, suntem capricioşi şi generoşi, iertăm şi uităm repede micile supărări. Însă când ajungem la maturitate, bucuria clipei, expansivitatea şi nebunia dispar, zâmbim şi râdem cu reţinere, încercăm să afişăm o imagine serioasă, nedorind să fim etichetaţi ridicoli. În plus, nu mai facem risipă de entuziasm, emoțiile sunt acaparate de rețineri iar acea speranță infloritoare in așteptarea lucrului mult dorit dispare.
Pentru a depăşi momentele grele ale vieţii, trebuie să incercăm să ne reîntoarcem la vârsta copilăriei, chiar dacă biologic nu mai este posibil, cu sufletul putem putem redeveni copii, astfel zumzetul nostalgic al copilăriei ne va arăta drumul corect spre lumină şi adevăr.
DENISA COTRO, PAULA RADA
LOGO paper 