Efectele educaţiei nonformale sunt cele mai de lungă durată fiindcă informaţia este reţinută fără stres şi printr-o metodă distractivă pentru copil, spun specialiştii. Deşi în curricula preuniversitară încep să apară materii precum “Joc şi mişcare”, odată cu introducerea noilor programe şcolare din învăţământul primar, în realitate, sistemul mai are de “învăţat” cum să “predea nonformal”.
Tot mai multe metode de educaţie nonformală încep să apară şi în sistemul educaţional românesc. Importante din Occident, acestea au fost gândite în încercarea de a-i ajuta pe copii să înveţe mai repede şi mai bine, lucruri mai utile decât se poate învăţa prin metoda tradiţională de predare. Expertul în educaţie nonformală, Ştefan Pălărie, de la Şcoala de Valori, a explicat că învăţarea non-formală se face prin joacă, într-o atmosferă prietenoasă şi plină de energie. Şi psihopedagogul Aura Stănculescu spune că educaţia nonformală “se realizează fără stres, nu există constrângeri, chiar dacă elevii sunt evaluaţi. Testarea nu îi stresează pentru că este de aşa natură încât să nu creeze stres. Educaţia nonformală este cea mai durabilă pentru că se face doar în conformitate cu dorinţele copilului, la iniţiativa lui şi dezvoltă imaginaţia, creativitatea, spontaneitatea dar şi aptitudinile academice”, a spus psihopedagogul. Psihologul Diana Ioaneş vine în completare spunând că educaţia formală trebuie îmbinată cu cea nonformală pentru a le asigura copiilor un aport echilibrat de informaţie. “Educaţia nonformală merge la anumite discipline, dar nu este bine să fie predominantă, ci combinată cu metoda formală”, este de părere psihologul şcolar. Ioaneş spune că educaţia nonformală este foarte bună, în special pentru copiii de vârste mai mici, dar profesorii nu trebuie să uite de ea nici la clasele mai mari. În ceea ce priveşte sistemul de stat din România, există încercări, cel puţin la nivel de programă, de a combina cele două tipuri de educaţie, prin introducerea de materii precum “Joc şi mişcare”. “Educaţia nonformală este mai apropiată de psihologia copiilor. În învăţământul primar, odată cu introducerea noilor programe avem materii care se predau nonformal, însă la gimnaziu, disciplinele nu sunt încă adaptate.”, a explicat Cornelia Popa, vicepreşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ. Totuşi, atrage atenţia psihopedagogul Aura Stănculescu, nu toţi profesorii s-au obişnuit cu aceste schimbări şi nu întotdeauna se aplică teoria şi în practică.
Exemplu de educaţie nonformală Şcoala de Valori este un exemplu o organizaţie non-guvernamentală care realizează programe de învăţare nonformală pentru dezvoltare personală, pe toată perioada liceului. Spre exemplu, cel mai recent dintre aceste programe este “Excepţionalii”, realizat pentru liceenii de claselele a X-a şi a XI-a. “Excepţionalii sunt tinerii cu performanţe deosebite, iar prin asta nu ne referim doar la reuşitele şcolare şi olimpice, ci şi la cele ce ţin de sport, antreprenoriat, artă, voluntariat, proiecte sociale, educaţionale etc. Sunt pasionaţi de ceea ce fac şi au cu rezultate foarte bune într-un anumit domeniu, implicându-se cu entuziasm în proiecte extra-şcolare. Ei nu învaţă doar pentru diplome, note sau de dragul de a avea o ocupaţie, ci pentru că se simt motivaţi de pasiunea lor şi vor să-şi găsească propriul drum în viaţă. Vor să afle cât mai multe despre domeniul care îi pasionează, le plac provocările şi sunt curioşi, iar rezolvarea situaţiilor dificile le stimulează inteligenţa şi ambiţia”, se arată pe site-ul proiectului.
GEORGE HODIŞAN, EUGEN CORB
LOGO paper 