Cea mai frumoasă perioadă din viața unui om este, fără îndoială, copilăria. Eu consider că, în copilărie, jocurile erau totul!
Mă jucam peste tot, afară, în casă, la bunici, chiar şi când plecăm în vizită aveam o jucărie cu mine. Au mai trecut unu – doi ani și am început să stau în fața blocului, cu prietenii mei, mă striga mama și nu vroiam să intru în casă. Mă certam cu trupa şi, după un timp foarte scurt, ne ceream scuze, deoarece era mai importantă prietenia noastră decât orgoliul.
Despre jocurile acelor ani, cred că toată lumea a auzit: de-a v-ați ascunselea, şotron, elastic sau Ţară, țară, vrem ostași… Astea erau la ordinea zilei și nu ne plictiseam niciodată. Ne jucam afară de dimineața până seara, cu pauze doar cât să mergem să mâncăm, dar şi atunci eram forțați de părinți, iar dacă vremea nu ne permitea să stăm afară, ne jucam în scara blocului telefonul fără fir, sticluța,, cireșica sau Kems.
Mi-am petrecut copilăria în fața blocului, cu prietenii, nu în fața calculatorului. Mă lăsam purtată pe aripile jocului… Nu aveam gânduri pentru ziua de mâine, eram tristă doar atunci când nu eram lăsată să ies afară. De Crăciun, îmi doream doar o jucărie, nu un Iphone 6 – cum fac copiii din ziua de azi, care nu mai apreciază copilăria, ci își doresc să crească cât mai repede.
IOANA BUDA
IOANA BUDA
LOGO paper 