Cu ocazia Zilei Naţionale a României, Liceul Onisifor Ghibu a organizat un concurs de eseuri cu tema „De ce să fiu mândru că sunt român?” Cei patru autori ai textelor câştigătoare au fost anunţaţi în cadrul reuniunii festive de pe platoul şcolii, cu ocazia marcării în avans a zilei de 1 Decembrie. În continuare, eseul IOANEI HOSU din clasa XI A, care şi-a adjudecat premiul doi.
IOANA HOSU
Nu e o crimă să-ţi doreşti să fii mândru de ţara ta şi nici vreun gest urât precum datul de acatiste ca să moară capra vecinului. Doar că mândria patriotică e o chestiune la fel de serioasă ca renumele unei familii în satul / blocul ei. Se construieşte cu greu în timp.
Artisti, oameni de cultura, figuri cunoscute din showbiz sau marii sportivi sunt foarte tentati sa plece din tara natala. Teroarea comunismului, principala cauza a emigratiei de dinainte de 1990, a fost inlocuita de alte minusuri, peste care multi nu pot trece: deziluziile, disparitia valorilor reale si degradarea umana, imposibilitatea de a obtine ori de a-si pastra respectul de sine.
Romania inseamna casa in care am copilarit, inseamna dascalii care ne-au pus stiloul in mana; Romania are culoarea Craciunului si a dragostei, e tara dulcelui grai moldovenesc, a calmului ardelenesc, a mandriei banatenilor, a vorbei repezite si grele a oltenilor, este tara nisipului auriu adus de Dunare de prin toata Europa. In cele din urma, este tara hazului de necaz.
Pentru orice Cenusareasa adusa la palat e firesc sa isi doreasca o rochie de bal, una de care sa fie mandra, care sa o ajute sa semene cu celalalte printese. Dar in povestea Romaniei nu exista zana si rochia trebuie sa ne-o croim singuri. E ceea ce nu reusim sa facem de 20 ani, desi avem si stofa necesara si talentul.
IOANA HOSU
LOGO paper 